Există realități pe care nu le putem evita. Una dintre ele este importanța respectului de sine.
Indiferent de ceea ce admitem sau nu, nu putem fi nepăsători la ideea de autoevaluare. Cu toate acestea, ne putem îndepărta de ea dacă ne face să ne simțim inconfortabil. Putem ridica din umeri, putem să evadăm, să declarăm că suntem interesați doar de problemele practice și să ne îndreptăm atenția către un meci, către o emisiune de știri, către pagina financiară a unui ziar, o sesiune de shopping sau o aventură sexuală ori către un pahar de alcool.
Cu toate acestea, respectul de sine este o nevoie fundamentală a omului. Impactul său nu presupune nici înțelegerea noastră, nici consimțământul nostru. Funcționează undeva în interiorul nostru, cu sau fără știința noastră. Suntem liberi să încercăm să vedem dinamica respectului de sine sau să o ignorăm în continuare, dar în acest din urmă caz, vom rămâne un mister pentru noi înșine și vom suporta consecințele.
Prin ”respect de sine” înțeleg mai mult decât sensul prim al valorii propriei persoane, care în principiu este un drept dobândit la naștere de orice ființă- scânteia pe care psihoterapeuții și profesorii încearcă să o aprindă la cei cu care lucrează. Acea scânteie este doar anticamera respectului de sine.
Respectul de sine, atunci când există la nivel foarte înalt este o experiență pe care suntem dispuși să o trăim. Mai precis, respectul de sine este:
- Încrederea în capacitatea noastră de a gândi, încrederea în capacitățile noastre de a face față provocărilor fundamentale ale vieții;
- Încrederea în dreptul nostru de a avea succes și de a fi fericiți, sentimentul că valorăm ceva, că merităm și că suntem îndreptățiți să ne evaluăm nevoile și dorințele, să ne realizăm valorile și să ne bucurăm de roadele eforturilor noastre.
Încrederea în modul tău de a gândi și faptul că știi că valorezi ceva este esența respectului de sine.
Puterea acestei încrederi în propria persoană constă în faptul că este mai mult decât o judecată sau un sentiment. Este un element de motivare. Inspiră modul de a te comporta.
În schimb, este afectat direct de modul în care acționăm. Cauzele curg în ambele direcții. Există o legătură continuă între modul nostru de a acționa și respectul nostru de sine. Nivelul respectului de sine influențează modul în care acționăm, iar modul în care acționăm influențează respectul de sine.
Încrederea în modul tău de a gândi și conștientizarea faptului că știi că valorezi ceva reprezintă esența respectului de sine.
Dacă am încredere în modul meu de a gândi și în raționamentul meu, există șanse ma mari să acționez ca ființă care gândește. Exercitarea capacității mele de gândire și conștientizarea adecvată a activităților mele fac ca viața mea să fie mai bună. Acest lucru consolidează încrederea în modul meu de gândire. Dacă nu am încredere în modul meu de a gândi, există o probabilitate mai mare să fiu pasiv din punct de vedere mental, să conștientizez mai puțin activitățile mele și să nu fac față atât de bine dificultăților. Atunci când acțiunile mele conduc la rezultate dezamăgitoare sau dureroase, mă simt îndreptățit să nu mai am încredere în judecata mea.
Cu un respect de sine mult mai mare există șanse mai mari să fac față dificultăților. Cu un respect de sine scăzut există mai mari șanse să mă dau bătut sau să încerc să fac ceva, dar fără să dau ce e mai bun din mine. Cercetările au arătat că subiecții cu un respect crescut față de sine vor depune mai mult efort pentru realizarea unei sarcini decât subiecții cu un respect scăzut de sine. Dacă perseverez, există șanse mai mari să reușesc decât să dau greș.
Dacă mă respect pe mine și le cer celorlalți să mă trateze cu respect, trimit semnale și mă comport astfel încât ceilalți să reacționeze adecvat. Când aceștia o fac, reîntăresc și confirm comportamentul meu inițial. Dacă îmi lipsește respectul față de mine și accept lipsa de amabilitate, abuzul sau exploatarea din partea celorlalți ca fiind ceva firesc, transmit inconștient un mesaj, iar ceilalți mă vor trata așa cum mă tratez și eu. Când se întâmplă acest lucru, iar eu nu fac nimic să îl schimb, respectul meu față de mine se deteriorează și mai mult.
Valoarea respectului față de sine nu constă în faptul că ne permite să ne simțim mai bine, ci și să trăim mai bine, pentru a reacționa în fața provocărilor și oportunităților cu mult mai multe resurse și mult mai adecvat.
Nivelul respectului de sine are implicații profunde asupra fiecărui aspect al existenței noastre: cum ne desfășurăm activitatea la locul de muncă, cum ne purtăm cu ceilalți, cât de sus putem ajunge, cât de multe putem realiza- și, pe plan personal, de cine există șanse să ne îndrăgostim, cum înteracționăm cu soțul (soția), copiii și prietenii, dar și ce nivel de fericire atingem.
Există corelații pozitive între un respect de sine sănătos și o multitudine de alte trăsături care se reflectă direct asupra capacității noastre de a ne realiza și de a fi fericiți. Un respect sănătos față de sine are legătură cu raționamentul, realismul, intuiția, creativitatea, independența, flexibilitatea, abilitatea de a manageria schimbarea, disponibilitatea de a admite (și de a corecta) greșelile, bunăvoința și capacitatea de coopera.
Un respect de sine scăzut față de sine se leagă de lipsa raționamentelor, inadaptare, revolte, lipsa de apărare, comportamente în exces și teama ca ostilitate. Este bine să înțelegem că există o logică pentru aceste corelații. Implicațiile asupra capacității de a supraviețui, asupra adaptării și a realizării pe plan personal sunt evidente. Respectul de sine sprijină și îmbunătățește viața.
Un respect crescut față de sine caută provocarea și stimularea reprezentate de stabilirea unor scopuri valoroase și solicitante. Atingerea unor asemenea scopuri alimentează respectul de sine. Un respect scăzut față de sine caută siguranța lucrurilor familiare și nesolicitante. Stabilirea unor scopuri familiare și nesolicitante duce la scăderea respectului de sine.
Cu cât este mai puternic respectul de sine, cu atât suntem mai bine echipați să facem față provocărilor care pot apărea în viața noastră personală sau în cariera noastră; cu cât suntem mai dispuși să ne revenim mai repede după un eșec, cu atât mai multă energie avem să începem ceva nou. Un număr extraosrdinar de mare de antreprenori de succes au unul sau două falimente la activ, eșecul nu i-a oprit din drum.
Cu cât respectul de sine este mai mare, cu atât avem tendința să fim mai ambițioși, nu neapărat din punct de vedere financiar sau al carierei, ci a ceea ce sperăm să ni se întâmple în viață, din punct de vedere emoțional, intelectual, creativ sau spiritual. Cu cât este mai scăzut respectul de sine, cu atât mai mici sunt aspirațiile pe care le avem și cu atât mai puține vom realiza. Fiecare dintre aceste căi are tendința să se consolideze și să se perpetueze.
Cu cât este mai mare respectul nostru de sine, cu atât mai puternic ne exprimăm și reflectăm la sensul bogăției interioare. Cu cât este mai scăzut respectul de sine, cu atât mai urgent avem nevoie să ne dovedim nouă înșine ceva sau să uităm de noi prin faptul că trăim mecanic și inconștient.
Cu cât este mai mare respectul de sine, cu atât comunicăm mai deschis, mai onest și mai adecvat, deoarece credem că modul nostru de a gândi este valoros și mai degrabă adoptăm claritatea decât să o respingem. Cu cât este mai scăzut respectul nostru față de sine, cu atât comunicăm mai greoi, mai evaziv și mai inadecvat, din cauza nesiguranței legate de propriile gânduri și sentimente, dar și a anxietății referitoare la răspunsul ascultătorului.
Respestul crescut de sine arată că suntem cu atât mai dispuși să avem relații benefice și nu, unele toxice. Motivul este că preferința atrage preferința, iar sănătatea atrage sănătate. Vitalitatea și expansivitatea celorlalți sunt în mod firesc mult mai atrăgătoare la persoanele care se respectă pe ele însele decât singurătatea și dependența.
Un principiu important al relațiilor interumane este acela că evem tendința să ne simțim mai confortabil, mai în siguranță cu persoane al căror respect de sine este la un nivel asemănător cu al nostru. Caracterele opuse pot fi atrase de alte aspecte, dar nu și de acesta. Persoanele cu un respect ridicat față de sine au tendința să fie atrase de persoane cu un respect ridicat față de sine. Nu vedem o poveste de dragoste pasională, de exemplu, între persoane care au niveluri diferite de respect față de sine, după cum nu vom vedea o poveste de dragoste serioasă între o persoană inteligentă și una stupidă. Persoanele cu un respect mediu față de sine sunt atrase de persoane cu un respect mediu față de propria persoană. Cei care au un respect scăzut față de sine caută la ceilalți același lucru- nu conștient, desigur, ci printr-o logică care ne face să ne simțim că ne-am găsit sufletul pereche. Cele mai dezastruoase relații sunt acelea dintre persoane care nu au o părere bună despre ele; uniunea a două abisuri nu are ca rezultat o înălțare.
Cu cât este mai sănătos respectul de sine, cu atât suntem mai dispuși să-i tratăm pe ceilalți cu respect, bunăvoință și corectitudine, deoarece avem tendința să îi percepem ca pe o amenințare și deoarece respectul de sine este fundamentul respectării celorlalți. Dacă avem un respect de sine sănătos, nu interpretăm rapid o relație în termeni răuvoitori. Nu îi abordăm pe ceilalți având automat tendința de respingere, umilire sau trădare.
Ceea ce este sănătos și funcțional să facem cei mai mulți dintre noi, indiferent cât de paradoxal ar putea suna, este să avem curajul să tolerăm fericirea fără să ne sabotăm pe noi înșine.
Sursa: Nathaniel Branden
Ana Maria Ceornea 