Adevărata vindecare- Ieși din starea de negare!

Adevărul-dur, dar important-este că nu te poți vindeca, până nu-ți recunoști suferința, frica și rușinea. Nu te poți vindeca, până când nu-ți mai ascunzi sentimentele negative și nu te mai prefaci că ești fericit, atunci când nu ești. Ca să fii fericit, este bine să fii autentic. Alege să-ți dai masca jos și să fii real. Ieși din ascunzătoare.

19

Suferința este un semnal de alarmă. Prin urmare, să-ți simți și să-ți recunoști suferința reprezintă primul pas al procesului de vindecare. Orice te împiedică să-ți simți durerea și să-i descoperi sursa este un act de negare. Este o încercare de a ignora chemarea inimii și a sufletului către trezire și vindecare.

Renunță la masca ta. Deschide-ți inima. Cunoaște-ți sentimentele și împărtășește-le cu ceilalți.

Obiectiv: Simte-ți suferința și privește-o ca pe un semnal de alarmă.

Toate dependențele/obsesiile sunt o formă de negare. Îți anesteziază durerea sau te ajută să scapi de ea. Atât vreme cât ești dependent, nu simți profunzimea suferinței și nu ești motivat să o vindeci.

Scoaterea măștii

Masca sau persona ta care te ajută să fii acceptat în societate, te ajută să pari normal și bine adaptat, chiar dacă nu ești. Îți ascunde suferința și le arată oamenilor o versiune ”editată” a ființei tale. Aceștia nu-ți văd frica, rușinea, tristețea, judecata de sine. Nu văd cât de mult te doare inima sau cât de agitată este mintea. Cu alte cuvinte, masca îți ascunde aspectele umbrei. Este ca machiajul sau fixativul de păr. Îți ascunde coșurile și îți aranjează părul, chiar și în acele zile când nimic nu pare să meargă cum trebuie. Masca face ca totul să arate mai bine decât este, astfel încât umbra să poată să stea ascunsă.

Industria cosmetică profită enorm din strădania noastră de a nega umbra. Oamenii își fac operații estetice (lifting facial, liposucții, implanturi mamare), deoarece nu se simt bine cu încrețiturile și ridurile unui trup îmbătrânit. Ei vor un trup perfect și o viață perfectă. Bineînțeles că efortul de a găsi perfecțiunea în trup sau în lume este sortit eșecului. Trupul îmbătrânește și moare. Lumea este un loc instabil. Aici nu există siguranță.

Adevărata fericire nu poate fi găsită în exterior. Poate fi găsită doar în interior. Poate fi găsită doar prin crearea unei relații pline de iubire cu tine însuți. Și poți crea o astfel de relație, doar dacă te accepți, cu negi cu tot.

Asta înseamnă că este bine să te împaci cu umbra. Învață să vezi și să iubești toate aspectele din tine-fizice, emoționale și mentale- care sunt ideale sau nu pot fi ușor acceptate, de tine sau de ceilalți. Fii dispus să privești nu numai locurile unde trupul se lasă și capătă forme inestetice, ci și acolo unde inima suferă sau simte tristețe.

Învață să-ți îmbrățișezi toate experiențele-atât aspectele superioare, pozitive, de lumină, cât și aspectele inferioare, negative, ale umbrei.

Mască și umbră

Este posibil ca oamenii să-și agreeze masca, dar să nu vadă, să accepte sau să cunoască ceea ce se află în spatele ei. Nici tu s-ar putea să nu cunoști acea parte esențială, mai profundă din tine. Se poate să fii deconectat de corpul tău emoțional și de durerile suferite de inimă.

Umbra ta este închisă în spatele măștii. Deoarece se desfășoară la nivel subconștient, puțini oameni o cunosc. De obicei, umbra se vede în momentul în care un factor declanșator face ca durerea noastră să erupă. Este ceva neașteptat și surprinzător. Devii martorul unor răni nevindecate, de existența cărora nici nu știai.

În mod inevitabil, relațiile noastre ne pun la încercare, făcând vizibilă durerea din spatele măștii. Ca majoritatea dintre noi, probabil încerci să eviți această erupție a umbrei, întrucât nu vrei să ai de-a face cu propria durere sau cu durerea altor oameni.

Societatea te recompensează atunci când porți o mască reușită și îți trăiești viața în spatele ei. Totul se rezumă la ”a face față”. Trebuie să arăți bine, chiar dacă nu te simți bine. Trebuie să negi umbra și să nu te uiți la suferința ta și la tiparele de trădare de sine. Scoaterea măștii este, așadar, un act revoluționar. Este primul pas din procesul de vindecare a suferinței și de unire cu umbra.

Atunci când porți o mască, ceilalți nu pot vedea cine ești cu adevărat. Le arăți un sine fals. Atunci când te ascunzi într-o carapace, oamenii nu se pot apropia de tine. Te ascunzi de ei, pentru că ți-e frică de critică și de respingere. Crearea măștii și a carapacei începe de la o vârstă foarte fragedă.

Acest prim pas din procesul de vindecare se referă la ieșirea din orice mecanism al negării pe care l-ai adoptat de-a lungul timpului. Îți cere să dai masca jos sau să ieși din carapace. Îți cere să te faci văzut, în fața ta și a celorlalți, exact așa cum ești.

 

Sursa: Paul Ferrini- ”Vindecă-ți viața”

 

Anunțuri

4 pași spre succesul personal

Când obții un succes personal, viața încetează să mai fie o luptă; ceea ce era dificil, devine mai ușor. Viața va mai avea problemele ei, dar îți va fi mai ușor să le vezi și să le rezolvi. Uși care înainte păreau încuiate, încep să se dechidă. Te simți ușurat și liber să fii tu însuți și să faci ce ai de făcut. Vei fi mai bine înzestrat ca să întâmpini viața pieptiș. Obstacolele inevitabile ale vieții vor deveni ocazii să fii mai puternic.

Sase-trasaturi-indispensabile-pentru-succesul-in-afaceri

Există 4 pași pentru a realiza un succes mai mare în viață. Ei sunt:

Primul pas: Stabilește-ți intenția. Dă-ți seama unde te afli acum și vezi limpede unde trebuie să mergi pentru a realiza cumpăna dreaptă între succesul exterior și cel interior. Oricât de mult ai lupta, dacă mergi în direcție greșită nu vei întâlni în viață decât obstacole și nu vei ajunge niciodată acolo unde vrei. Acționând în armonie cu năzuințele sufletului tău și nu doar cu ale minții, inimii și simțurilor, vei fi pregătit deopotrivă pentru succesul interior ca și pentru succesul exterior.

Al doilea pas: Obține ce-ți trebuie. Învață cum să obții ceea ce îți trebuie cu adevărat. Nu e destul să spui ”Vreau să fiu eu”. Pentru a te cunoaște pe tine însuți și de a fi sincer cu tine, este bine să înțelegi cele zece diferite feluri de dragoste și sprijin de care are nevoie fiecare om. Înțelegând ce-ți lipsește și cum să obții acel lucru, vei începe de la sine să cunoști succesul interior. O mașină poate funcționa bine, dar dacă nu-i pui benzină, nu va merge. Tot așa, dacă nu îți sunt împlinite anumite nevoi de iubire, nu-ți vei putea găsi propriul eu.

Pasul al treilea: Obține ce dorești. Înțelege secretele succesului exterior fără a renunța să fii credincios ție însuți și vei începe să ai tot ce vrei din lumea exterioară. Dă-ți seama de importanța dorințelor puternice, credințelor ferme și sentimentelor pasionate în crearea și atragerea a ceea ce-ți dorești. Învață să sporești puterea dorințelor tale prin recunoașterea și transformarea sentimentelor și emoțiilor disfuncționale.

Pasul al patrulea: Înlătură piedicile din calea succesului. Fii conștient de piedicile obișnuite care pot să te tragă înapoi de la a avea ce-ți dorești și începe să cureți drumul spre succesul interior ca și pentru cel exterior. Învață să treci peste oricare dintre cele douăsprezece piedici care te pot ține pe loc: reproșul, depresiunea, neliniștea, indiferența, pedeapa, nehotărârea, amânarea, perfecționismul, ranchiuna, autocompătimirea, zăpăceala și vinovăția. Căpătând această abilitate, vei începe să observi că nimic din afara ta nu te trage înapoi.

Succesul personal este să obții ceea ce dorești și să continui să dorești ceea ce ai. Diferența cea mare între cei ce reușesc în viață și cei ce dau greș este priceperea de a se ridica din nou.

Succesul nu este o imaginară stare de grație lipsită de conflict, dezamăgire sau frustrare. În bună parte a-ți stăpâni succesul personal înseamnă să înveți cum să transformi sentimentele negative în sentimente pozitive și experiențele negative în învățături folositoare. A fi cinstit cu tine însuți este un proces de creștere care implică multe schimbări, care cere să încerci urcușurile și coborâșurile vieții. A atinge succesul personal înseamnă ca, dacă ai căzut, să știi precis cum să te ridici din nou.

 

Sursa: Dr. John Gray- Cum să obții ceea ce vrei și să vrei ceea ce ai

 

Iubește-te pe tine însuți!-cel mai important lucru pe care îl poți face

Iubirea de sine este cel mai simplu lucru din lume, dar și cea mai inteligentă atitudine pe care o poți adopta. Nimic nu este mai ușor decât să te iubești pe tine însuți.

poze-inimi_21

Iubește-te pe tine însuți. Aceste câteva cuvinte îți pot schimba viața și îți pot aduce la picioare tot ceea ce îți dorești. Dacă te vei iubi pe tine însuți, vei fi mai fericit decât îți poți imagina la ora actuală.

Până acum nu te-ai iubit pe tine însuți, pentru că egoul tău preferă întotdeauna să se autoflageleze pentru cele mai mărunte lucruri. Dacă nu mă crezi, studiază-ți mintea. Verifică de câte ori pe zi te condamni singur pentru cele mai minore lucruri.

Dacă nu găsești un loc de parcare liber, te condamni singur. Dacă ți s-a răcit cafeaua pentru că nu ai avut timp să o bei, îți vine să te înjuri. Dacă ți-a ieșit un coș pe față, îți spui lucruri urâte. Astfel de gânduri negative la adresa ta îți trec prin minte de o mie de ori pe zi. Mintea ta se joacă cu tine, iar tu îi dai ascultare!

În ce fel te pot ajuta astfel de gânduri negative la adresa ta? În niciun fel, cred că ești de acord cu mine. În mod paradoxal, egoul este convins că în acest fel îți face un bine. În realitate, singurul ”bine” pe care ți-l face este că îți dă dureri de cap, de stomac, de spate și dureri musculare. Mai mult decât atât, așa apar necazurile financiare și cele din cadrul relațiilor.

Gândește-te puțin: nefericirea ta este propria ta operă. Până acum, ți-ai irosit singur viața gândindu-te la cele mai negative moduri la tine însuți. Nu întâmplător ai ajuns să fii bolnav, să te simți mizerabil și lipsit de energie. De aceea, a sosit timpul să iei o decizie: dorești să continui în acest fel, acuzându-te singur, iar apoi simțindu-te rușinat și vinovat sau preferi să schimbi complet această stare de lucruri?

Autocondamnarea nu îți face niciun bine. Ea nu te ajută să devii nici mai fericit, nici mai sănătos. De fapt, nu te ajută să atragi nimic bun în viața ta, pentru că este o vibrație negativă.

Nimic negativ nu poate atrage vreodată ceva pozitiv. De aceea, ia chiar acum decizia să renunți să îți mai adresezi vreodată un gând negativ, oricare ar fi acesta.  Mai bine ia decizia să te iubești pe tine însuți și încearcă să îți oferi pe zi ce trece din ce în ce mai multă iubire, indiferent de opoziția egoului tău cârcotaș.

Dacă dorești, tu îți poți schimba viața într-un mod radical. Te poți simți fantastic în pielea ta. Iubește-te pe tine însuți și te vei convinge!

Încearcă această nouă atitudine. Vei avea surpriza să constați că este minunată. De fapt, te vei simți mai bine decât te-ai simțit ani la rând. Iubește-te pe tine însuți și vei cunoaște o fericire pe care nu ți-ai imaginat-o vreodată.

Indiferent cât de multe dovezi îți aduce egoul tău că nu meriți să fii fericit, că ești un ratat, că ai dat greș, iubește-te și vezi ce se întâmplă în continuare. Nu-ți mai asculta mintea, ascultă-ți inima. Nu-i asculta nici pe ceilalți oameni, dacă au o atitudine contrară, tu iubește-te pe tine însuți! Modalitatea de a acumula iubire și de a-ți recupera puterea pierdută este cât se poate de simplă: iubește-te! Asta-i tot! Nu trebuie să faci altceva pentru a-ți recupera întreaga putere la care ai renunțat prin comportamentul tău lipsit de iubire. Începe prin a deveni în permanență conștient de orice atitudine lipsită de iubire și prin a renunța la ea. Recuperează-ți puterea renunțând la sentimentele de ne-iubire și iubindu-te pe tine însuți.

Încearcă să te iubești timp de numai o saptămână și vei vedea cât de bine te vei simți. Metoda este simplă, nu te costă nimic, dar îți va oferi practic totul.

Iubește-te pe tine însuți și iubirea va veni la tine. Odată cu ea, vei primi toate lucrurile pe care ți le-ai dorit vreodată.

Este cât e poate de simplu: iubește-te pe tine însuți!

Timidul și trăsăturile lui

Termenul ”timiditate” acoperă realități diferite. El caracterizează oamenii ”temători, plini de frică, lipsiți de încredere, de îndrăzneală, discreți în relațiile sociale”.

images11

”Timiditatea” caracterizează toate stările în care o persoană se simte stânjenită în prezența altcuiva. Ea trimite la o dublă existență a unui disconfort interior și a unei neîndemânări exterioare în prezența celuilalt. Ea nu exclude totuși capacități de adaptare mult mai mari decât în cazul formelor de anxietate socială.

De ce anume se tem timizii? Timiditatea este cronică și durabilă. Timidul dezvoltă un mod de a fi marcat de inhibiție într-un mare număr de situații sociale; el evită aceste situații de fiecare dată când este posibil. El se teme mai ales de ”prima dată”, iar anxietatea se micșorează odată cu repetarea întâlnirilor, pe când în formele patologice de anxietate socială se prezintă invers. De aceea timiditatea nu poate fi considerată în niciun caz o boală: timidul se adaptează, adesea bine, după o perioadă de inhibiție inițială…”Eu sunt intimidat de tot ceea ce este nou, imprevizibil sau neașteptat”, spunea un client.

Ce produce timiditatea? Necunoscuții (70%) și persoanele de sex opus (64%). În privința situațiilor intimidante, nicio surpriză: să vorbești în fața unui public sau a unui grup (73%), să fii într-un grup mare (68%), să ai un statut presupus mai jos decât interlocutorii tăi sau să te simți inferior lor în raport cu un lucru sau altul (56%).

Jena pe care o resimțim rămâne între anumite limite și este departe de stările de panică pe care le întâlnim în cazurile de fobie socială. Timidul poate să opteze pentru un fel de fugă înainte: sunt numeroase mărturisirile unor personalități ale spectacolului sau jurnaliști care și-au depășit timiditatea prin alegerea unei profesii care îi împingea să înfrunte ceea ce îi angoasa.

Cum se manifestă timiditatea? Pentru a ști, există un număr de semne comportamentale specifice în timpul interacțiunilor sociale. O învățătoare intervievată asupra manierei sale de a repera copiii timizi spunea: ”După ce îi recunosc? Dacă le pun o întrebare în clasă, ei răspund în șoaptă sau se blochează și  nu mai răspund. Nu au prea mulți prieteni. Au dificultăți motrice sau nu se deplasează ușor în spațiile mari. Adevăratul mare timid este reperabil la orele de desen: dacă se rupe un creion, el îl ascunde în sertar și nu spune decât după o jumătate de oră că s-a rupt…”

În schimb, timizii se poartă cât se poate de normal într-un mediu ce le este familiar, astfel, copiii timizi nu sunt așa cu părinții sau cu cei apropiați. Regăsim adesea, bune competențe sociale la subiecții timizi, în afara situațiilor stresante. Unii sunt timizi, deci în afara unui mediu cunoscut: nu pentru că vor să-și ascundă tulburarea, ci pentru că în prezența unor persoane familiare aceasta se estompează până când circumstanțe exterioare le fac să apară la lumină.

Subiecții timizi cunosc dificultăți în două mari situații: de fiecare dată când trebuie să aibă o inițiativă relațională și de fiecare dată când trebuie să se implice personal, să vorbească despre emoțiile lor. ”Există în mine o încetineală secretă în a-mi lăsa să apară emoțiile adevărate, a spune ceea ce-mi place, a mă abandona momentului prezent, o prostească reținere pe care mereu am observat-o cu necaz.”

Timidul este o persoană care are conștiința stării sale, este cel care știe sigur sau are un obscur sentiment care îl avertizează că, într-un anume caz, nu va găsi cuvântul pe care îl caută, nici gestul care trebuie făcut, nici ținuta pe care trebuie să o aibă sau îi va scăpa ceva neîndemânatic.

Calitățile timidului. Calitățile asociate timidității sunt numeroase: adesea, este capabil să asculte și să fie empatic. Tendința lui de afi retras, face din el un bun observator și o persoană atentă cu celălalt. Grija lui de a depista la interlocutorul său cel mai mic semn de agasare sau de tensiune, îl face un bun cititor al stărilor sufletești ale celuilalt.

În mediul profesional, discreția și dorința a de a face bine sunt adesea apreciate. Dorința sa de a fi iubit și apreciat, face din el o persoană atentă la nevoile colegilor, adesea fiind gata să se devoteze acceptând o sarcină neplăcută sau să dea o mână de ajutor în ultimul moment.

Trăsăturile timidului sunt cele care tradițional sunt moduri de a fi feminine: blândețe, solicitudine, pudoare, rezervă…Timiditatea îi jenează, de altfel, mai mult pe bărbați decât pe femei.

Suferințele timidului… Timiditatea, chiar dacă nu este o boală, nu este mai puțin o tulburare care poate jena considerabil. Între 50 și 70% din persoanele care vin la consultație se definesc ca timide. Poate fi corelată cu mari riscuri de complicații psihologice, cum sunt depresia sau consumul de alcool.

Domeniul sentimental, dar și viața socială și profesională sunt marcate de ocazii pierdute. Se pare că timizii se căsătoresc mai târziu, au copii mai târziu, își văd cariera încetinită de timiditate; la fel, în cazul femeilor, tulburarea lor pare să le închidă mai mult decât pe altele în rolul de femei casnice sau de femei tradiționale și care se ocupă mai puțin de ele însele în detrimentul căminului lor. Timiditatea poate duce la singurătate.

În general, se pare că apariția timidității este destul de precoce în copilărie sau chiar în mica copilărie, la adolescență. Adesea, ea poate dispărea spontan sau datorită unor întâlniri, experiențe, momente particulare.

 

Sursa: Cristophe Andre, Patrick Legeron

Practicarea Iubirii de Sine-exerciții

„Iubirea de sine m-a ajutat să scap de o depresie severă. Mi-am vindecat și alte probleme de sănătate, cum ar fi atacurile de anxietate, aritmia, răcelile frecvente și chiar o gleznă luxată. Partea cea mai frumoasă este că devin pe zi ce trece mai fericită și mai senină”.

Enjoying the sun

 Începe fiecare zi astfel: De îndată ce te trezești dimineața, pune-ți următoarea întrebare: ”Mă dezaprob în vreun fel?” Dacă descoperi în tine chiar și cea mai mică dezaprobare, elimin-o și înlocuiește-o cu aprobarea de sine. Amplifică apoi cât poți de mult această stare.

Ia o decizie. Exprimă-ți următoarea intenție: ”De-a lungul acestei zile îmi propun să fiu atent la toate momentele în care mă voi dezaproba pe mine însumi, să renunț la această dezaprobare și să o înlocuiesc cu aprobarea de sine, apoi să amplific din ce în ce mai mult această stare!”

Tu cum îți petreci timpul atunci când trebuie să aștepți la semafor? Astfel de momente sunt ideale pentru a-ți cerceta mintea în căutarea dezaprobării de sine și pentru a te detașa de aceasta, înlocuind-o cu aprobarea. Dacă vei face acest lucru în momentele libere ale zilei, viața va deveni infinit mai frumoasă.

Am experimentat puterea iubirii. Ori de câte ori am o stare mai proastă, îmi spun ”Te iubesc!”, iar starea dispare. Tehnica funcționează perfect pentru mine”.

Ori de câte ori te simți iritat, frustrat, enervat sau trăiești o altă stare de spirit negativă, fă o mică pauză și devino conștient de ceea ce se întâmplă în mintea ta. Este foarte posibil să te dezaprobi pentru un motiv sau altul sau să dezaprobi pe cineva. Propune-ți să te detașezi de această stare și înlocuiește-o cu starea de spirit opusă. Oferă-ți ție, persoanei în cauză sau situației care te nemulțumește, aprobarea ta. Amintește-ți că atașamentul față de starea negativă de spirit a dezaprobării nu te ajută cu nimic, dar îți face foarte mult rău, căci energia ei te otrăvește. Ia următoarea decizie: ”De acum înainte voi gândi pozitiv. Renunț la dezaprobare și o înlocuiesc cu aprobarea”.

Încheie fiecare zi astfel:  După ce am început să practic aprobarea înainte de culcare, am ajuns să dorm mult mai bine, dar și să am nevoie de mai puțin somn pentru a mă odihni. Dacă se întâmplă să mă trezesc în toiul nopții, îmi spun ”Te iubesc” și astfel mă liniștesc instantaneu și adorm la loc cu ușurință. Practic, mă simt alt om.”

Aplică și tu această metodă și vei constata că vei începe să dormi mai bine. În fiecare seară, de îndată ce îți pui capul pe pernă, cercetează-ți mintea. Poate că încă mai este nemulțumită din anumite motive care s-au întâmplat peste zi sau nu înțelege anumite evenimnte. Nu-ți mai bate capul cu ele. Amintește-ți că mintea nu cunoaște răpunsurile la întrebările pe care i le pui. În continuare, verifică dacă mai ai motive de nemulțumire și detașează-te de ele. Înlocuiește-le cu mulțumirea, indiferent de evenimentele petrecute. Scufundă-te în prețuirea de sine, la fel ca într-o baie fierbinte. Culcă-te pe vibrația aprobării de sine și vei dormi mai bine decât oricând până atunci.

După ani de insomnie, am renunțat în sfârșit la orice griji legate de somn. Mă simt plin de încredere, căci îmi ofer aprobarea mea chiar înainte de a adormi”.

Dacă ți se întâmplă de-a lungul zilei să cazi pradă negativității, probabil că ți se pare dificil să treci la o stare de spirit pozitivă. Nu-ți mai respinge însă propria negativitate. Nu-i mai spune: ”Nu”. ”Nu” este un cuvânt negativ, deci nu te poate duce la pozitivitate. Devino pozitiv, spunând ”da” tututror stărilor prin care treci, inclusiv celor negative. Prin aprobarea lor, tu renunți la starea de dezaprobare și o înlocuiești cu cea de aprobare. Devii astfel mai fericit și mai senin. Aplică puterea lui ”da” și nu vei mai avea niciun motiv de stres sau de frustrare. Gândește-te că este o simplă decizie.

Ia decizia de a fi pozitiv. Aceasta te va ajuta să te deplasezi în direcția fericirii, abundenței, sănătății și păcii interioare. Încearcă această metodă. Vei constata că te va satisface.

 

Sursa: ”Iubește-te pe tine însuți”

Iubirea este cea mai puternică forță din Univers

Adevărata iubire este mai puternică decât o bombă cu hidrogen.

dsadasda

Ea este bine să fie înțeleasă și aplicată. Iubește în fiecare zi mai mult decât în ziua precedentă. Dacă nu îți place o situație cu care te confrunți, aceasta se va transforma de la sine, dacă vei iubi mai mult. De fapt, iubirea are capacitatea de a transforma orice situație într-una perfectă.

Ce înseamnă afirmația că ”iubirea este bine să fie aplicată”? Mai întâi de toate, înseamnă să nu urăști pe nimeni și nimic. Acest lucru sună mai ușor decât este. Câți oameni ar ridica mâna dacă i-aș întreba dacă urăsc ceva sau pe cineva? Probabil, nu prea mulți. În realitate, cine nu se află în starea de iubire se află automat în cea opusă, de ură sau de respingere, într-o măsură mai mare sau mai mică.

Opusul iubirii poate lua multe forme. Una dintre acestea este dezaprobarea. Atunci când dezaprobi o situație sau pe cineva, energia negativă a dezapobării se află în tine. Din cauza unei obișnuințe de lungă durată, tu ai ajuns să crezi că este normal să te dezaprobi singur sau să îi dezaprobi pe ceilalți. Te-ai autoconvins chiar că această stare este sinonimă cu luciditatea și că îți este benefică, ferindu-te de alte lucruri rele. Dacă vei examina însă lucrurile din perspectiva adevărului, vei constata că ea nu face decât să te submineze.

Cel mai bun punct de plecare pe calea iubirii este iubirea de sine. În acest scop, aprobă-te în permanență, orice ai face. Înainte de a te culca, gândește-te că te aprobi pe tine însuți, imediat după ce te trezești, fă același lucru. Desigur, egoul tău se va opune, încercând să te facă să uiți de această decizie. Opune-i-te la rândul tău. Propune-ți să îți aduci în permanență aminte de decizia ta de a te aproba singur. În acest fel, în scurt timp vei constata că direcția ta în viață se va schimba, devenind mai pozitivă.

Aplică iubirea. Iubește din ce în ce mai mult. În acest scop, începe prin a te elibera de ne-iubire. Aceasta poate lua diverse forme. Dezapobarea o poți elimina din viața ta, mai întâi față de tine însuți, apoi și față de ceilalți. Dacă nu vei mai cultiva ne-iubirea, iubirea va înflori singură în viața ta, căci ea reprezintă esența ființei tale.

Tu ai uitat acest lucru. Sentimentele de ne-iubire te-au făcut să uiți că starea ta naturală de spirit este iubirea cea mai pură. Dacă le vei elimina din mintea ta, ceea ce va rămâne va fi starea ta naturală, de iubire pură. Cum poți face acest lucru? Ușor: este o simplă decizie. Poți renunța la sentimentele de ne-iubire? Da, poți. Elimină-le din viața ta și descoperă-ți esența plină de iubire, care nu a dispărut niciodată.

De îndată ce o vei descoperi, viața ta se va transforma radical în bine. Altfel spus, vei intra într-o spirală ascendentă care nu se va mai încheia niciodată.

Iubește-te pe tine însuți. Încearcă această atitudine. Vei avea surpriza să constați că este minunată. De fapt, te vei simți mai bine decât te-ai simțit ani la rând. Iubește-te pe tine însuți și viața ta va deveni neverosimil de frumoasă.

Indiferent de câte dovezi îți aduce ego-ul că nu meriți să fii fericit, că ești un ratat, că ai dat greș, iubește-te pe pe tine însuți și vezi ce se întâmplă în continuare. Nu-ți mai asculta mintea, ascultă-ți inima. Nu-i asculta pe ceilalți oameni, care au o atitudine contrară, tu iubește-te pe tine însuți.

Dacă verși cafeaua pe tine însuți, iubește-te. Dacă șeful tău țipă la tine, iubește-te. Dacă primești o scrisoare de la un creditor, iubește-te. Dacă nu mai ai niciun ban în buzunar, iubește-te. Dacă îți pierzi portofelul, iubește-te. Chiar dacă partenerul tău fuge de acasă cu altcineva, tu iubește-te pe tine însuți.

Indiferent de ceea ce se întâmplă în viața ta, iubește-te pe tine însuți. Mergi chiar mai departe și iubește-te pe zi ce trece mai mult. Lumea nu va mai deveni mai puțin haotică decât este acum, dar pentru tine se va schimba. Dacă te vei iubi, tot ceea ce te înconjoară va deveni mai pozitiv. Ceilalți oameni vor schimba atitudinea față de tine, ba chiar vor părea ei înșiși mai fericiți, permițându-ți astfel să te simți tu însuți mai fericit. Iubește-te pe tine însuți și toate problemele tale vor dispărea. În urma lor nu va rămâne decât ființa fericită și plină de iubire care ai fost dintotdeauna, dar de care ai uitat multă vreme din cauza măștii negativității pe care ai adoptat-o.

Iubește-te pe tine și iubirea va veni la tine. Odată cu ea, vei primi toate lucrurile pe care ți le-ai dorit vreodată!

 

Sursa: Lawrence Crane

 

 

 

Micul Salvator- ghid de supraviețuire

În cazul Salvatorului, sentimentul dominant este vinovăția. Psihoterapeutul Paul Marchandise descria chinurile prin care trece un Salvator pus față în față cu o Victimă: îi va sări în ajutor cu orice preț, fără să-i pese că nu are nici dorința, nici pregătirea, nici timpul necesare ca să facă acest lucru. Va încerca să se facă util, numai ca să nu se simtă vinovat de lipsă de reacție. Iar Victima simte instinctiv acest lucru. De fapt, tot așa îi persecută, inconștient, pe toți din jurul ei. Victimele perfecte sunt cei mai buni călăi. Cine nu cunoaște măcar un singur bolnav care și-a transformat toată familia în sclavul pretențiilor și al toanelor sale? Ca și cum boala sa i-ar da dreptul să-și tiranizeze fără milă apropiații.

cons6

Cum putem evita o neînțelegere? Înainte de a sări în ajutorul celuilalt, micul Salvator ar trebui să se asigure că are de răspuns la cele cinci întrebări din ghidul său de supraviețuire.

Prima: este vorba despre o cerere clar formulată? Salvatorul se lasă prins într-un joc în care cererile nu sunt formulate direct. În acest caz, Salvatorul își întinde antenele pentru a ghici nevoile celorlalți și de a răspunde dinainte pozitiv, ca să nu fie nevoit să se confrunte cu sentimentul de vinovăție, care încolțește în el de îndată ce îndrăznește să refuze.

Cea de-a doua întrebare se referă la așteptări: ce anume se așteaptă, de fapt, de la mine? Voi avea un rol de asistent, cu alte cuvinte voi oferi un simplu sprijin moral sau îmi voi asuma executarea acțiunii respective? Este important să fixăm limitele ajutorului solicitat. Așteptările persoanei pot depăși capacitățile reale ale Salvatorului. Această diferență nu poate decât să producă disconfort, confuzie și insatisfacție. Asemenea situații sunt frecvente.

A treia întrebare: oare am competența necesară pentru a fi cu adevărat de ajutor în aceste împrejurări? Trebuie să știm să ne recunoaștem limitele competenței și să le formulăm, dacă este necesar. Este posibil să nu avem timpul fizic pentru a ajuta diversele persoane.

Cea de-a patra întrebare la care este necesar să răpundă Salvatorul, este următoarea: am cu adevărat disponibilitatea pentru a face ceea ce mi se cere?

În sfârșit, chiar dacă cererea este clară, iar așteptările au fost precizate, chiar dacă avem și competența și timpul necesar pentru a o îndeplini, vine ultima întrebare, legată de priorități. Ea ar putea fi formulată în modul următor: îmi face plăcere să ajut această persoană?

Aceasta este dimensiunea respectului față de propria persoană, față de propriile plăceri și față de propriile obiective. Ea este fundamentală, pentru că, de cele mai multe ori, de teamă să nu-i dezamăgească pe ceilalți și să nu se simtă vinovat, Salvatorul ajunge să răspundă la tot felul de solicitări și așteptări care nu-l privesc, astfel se transformă în Victima propriei persoane, nu a celorlalți.

Atunci când facem tot felul de lucruri pentru care nu avem nici timpul, nici dorința, nici competența necesare, devenim mai fragili și ne expunem atacurilor din partea celorlalți. Salvatorul abuzează de propriile lui forțe. Nu stabilește niște limite clare pentru ajutorul pe care îl poate oferi și, în consecință, devine victimă a propriilor acțiuni și a bunelor sale intenții. După un timp, această situație îi produce atât de multă frustrare, încât devine aspru și răspunde violent. Ceea ce îl transformă pe loc în Persecutor. Dacă se simte vinovat pentru manifestările de furie, va încerca să-și îndulcească acțiunile, reprimându-și reacțiile personale și luând drumul bolii, cu alte cuvinte pe cel al Victimei.

Cine n-a fost tentat măcar o dată să repeadă o persoană pe care voia s-o ajute și care îl exaspera? De fapt, cu cât Victima se bazează mai mult pe ceilalți, refuzând orice soluție ce presupune să-și asume o parte a problemei, cu atât devine mai nesuferită, trezind în rândul apropiaților săi o gamă întreagă de sentimente, care merg de la compasiune până la furie, trecând prin neputință și vinovăție.

În aceste condiții, iată ce ar trebui să le răspundă o persoană înclinată în mod natural spre salvare tuturor Victimelor care îi ies în cale (după ce le-a ascultat cu respect și compasiune): Oh, Doamne! E îngrozitor ce ți se întâmplă! Ce ai de gând să faci în situația asta? În felul acesta obligă Victima să-și asume responsabilitatea. Ceea ce nu înseamnă că nu-i va oferi ajutorul, cu singura condiție ca aceasta din urmă să formuleze o cerere precisă. Slăbiciunea Salvatorului vine din faptul că se grăbește să-i răspundă Victimei: ”Oh, Doamne! E îngrozitor ce ți se întâmplă…Ce pot să fac pentru tine?”, asumându-și rezolvarea problemei fără să aștepte vreun răspuns și dând la o parte propriile probleme.

Victima perfectă se bazează exclusiv pe ceilalți. Nu se simte deloc responsabilă de ceea ce i se întâmplă. Are întotdeauna motive vechi de când lumea ca să se simtă așa cum se simte. Este dificil să iei asupra ta întreaga răspundere pentru ceea ce ți se întâmplă, când ești condiționat să arunci vina asupra celorlalți, arătând cu degetul spre cei responsabili.

Suntem manipulați înainte de toate de temerile noastre și de propriile noastre sentimente. Victima este manipulată de rușine și de frica de a se afirma. Persecutorul este manipulat de furie și de teama de a-și arăta vulnerabilitatea. Salvatorul este manipulat de sentimentul vinovăției și de teama de a nu-i face pe ceilalți să sufere, impunând o limită.

 

Sursa: Guy Corneau

Acordă-ți dreptul la imperfecțiune

Visul transformării miraculoase a celuilalt sau a realității este o iluzie: e mai lesne să-ți schimbi poziția față de un munte decât să muți muntele din loc. Dacă aștepți ca altul să hotărască în locul tău, îți vei micșora și mai mult stima față de tine însuți.

flori-fractale-5

Declanșează o dinamică personală care va provoca un salt și te va conduce pe drumul încrederii în sine. Nu fi propriul tău adversar (cel mai rău), transformă-te într-un partener. Analizează modul în care te percepi, având o concepție mai puțin rigidă despre tine și viață. Ai dreptul la imperfecțiune, la eroare. Sau tu poate gândești exact invers. Crezi că orice eșec te trimite spre o imagine de sine inacceptabilă și că eșecul este reflecția propriei tale nulități. Din clipa când își percepe slăbiciunile, învinsul cu anticipație se prăbușește, convins că a pierdut totul. Dimpotrivă, cei care au încredere în ei înșiși știu că însușirile lor supraviețuiesc eșecurilor.

Perdantul are întotdeauna sentimentul unei catastrofe posibile, al unei înfrângeri, al ruinei lui totale. Cade de-a dreptul în catastrofism și raționează în termeni totul sau nimic, bineînțeles în registrul cel mai alarmist posibil: ”Am pierdut prea mult timp cu redactarea acestui proiect și mi-am dezvoltat prost ideile, o să mă dea afară în șuturi”, ”Nu mi-a reușit rețeta cu brânză, toată masa e ratată”.

Perdantul își interzice să greșească. Și totuși cine se poate lăuda că nu a comis vreodată o eroare? Chiar dacă reprezintă sursa unei neplăceri, deseori o eroare ne clarifică și ne învață multe despre noi înșine. Ea scoate în evidență ceea ce este bine să perfecționăm în noi și adesea ne face să progresăm. Este profitabil să tragi învățăminte din greșeli, iată o experiență pe care nu o vom uita niciodată.

Reordonează-ți prioritățile: fii conștient că nicio ființă nu poate reuși totul în același timp (și, de altfel, nu poate nici rata totul!). Vei evolua doar atunci când vei accepta posibilitatea eșecului.

Evident, asta nu înseamnă că eșecurile trebuie căutate cu lumânarea, este chiar mai bine să încerci să le ocolești! Dar dacă ele survin, încetează să te mai condamni, alungă ideea nimicniciei proprii; fii conștient că nimeni nu poate realiza totul deodată.  Socotește erorile vechi ceea ce sunt ele cu adevărat-eori trecute. Mâine este o altă zi. Eliberează-te de trecut, interesează-te de prezent. Nu mai tot medita la neîmplinirile tale. Uită dureroasele ”dacă aș fi putut”, ”dacă aș fi știut”. Acordă-ți permisiunea de a relua, de a reîncepe, acceptă imperfecțiunea. Și dacă sarcina este dificilă, complicată, nu-ți pierde curajul, perseverează și progresează pe etape. Fiecare minisucces te va conduce spre succesul final.

Fă echipă cu părțile tale vulnerabile. Indivizii care au încredere în ei înșiși sunt capabili să-și accepte și, mai ales, să-și identifice zonele vulnerabile și chiar să profite de ele. Dacă nu-ți poți exprima emoțiile, spune-ți că ești regina/regele autocontrolului; iar dacă roșești, să știi că sunt mulți cei care găsesc asta spontan și încântător.

RECUNOAȘTE-ȚI CALITĂȚILE. Identifică laturile pozitive ale personalității tale. Concentrându-te asupra calităților, îți vei ameliora imaginea. Dacă încetezi să-ți alimentezi tendințele negative, lipsa de autostimă va scădea, iar încrederea în tine va crește. Definește-te altfel decât prin părțile negative. Caută aurul din tine, nu zațul. Fii mândru să-ți spui că ești proprietarul anumitor resurse și acceptă să te simți bine în propria piele. Cu siguranță ai reușit să faci câteva lucruri în viață. Află momentele, experiențele în care ai fost mândru de tine.

Extrage-ți forța, încrederea din situațiile bine conduse, din evenimentele reușite, te vei simți mai puternic. Oricât de mărunte ar fi, pune-ți în valoare succesele, fie că este vorba despre o omletă gustoasă, fie de arta de a aranja un dulap. Reevaluează-ți trecutul, păstrează din el ce e pozitiv, fără vreo falsă rușine. Căutând, vei găsi. Inventariază lucrurile pe care știi să le faci, resursele pe care le deții.

Alcoolismul și încrederea în tine

Pentru indivizii cărora le lipsește încrederea în sine, închiși în ei și care se simt prost în pielea lor, alcoolul poate juca un rol dezinhibitor. Într-un stadiu precoce, alcoolul creează iluzia decomplexării și eliberării de problemele relaționale. Omul se poate simți atunci mai sigur și mai lucid înăuntrul său și poate apărea spiritual, vioi, energic, entuziast, inteligent, comunicativ, deschis. Acest tip de alcoolism, cu scop anxiolitic, îți dă curajul să înfrunți lumea exterioară sau îți îngăduie să-ți repari eșecurile.

images (35)

Subiectul bea de multe ori de unul singur, acasă la el, înainte de a se confrunta cu o situație dificilă, după ce a suferit o frustrare sau seara și la sfârșit de săptămână, pentru a-și compensa singurătatea. Uneori bea în public, pentru a stimula față de ceilalți.

În toate cazurile, situația se degradează cu timpul. Este, într-adevăr, foarte dificil să-ți controlezi consumul de alcool. Dependența se instalează odată cu nevoia imperioasă de a bea cantități din ce în ce mai importante pentru a obține aceleași rezultate. Diminuarea controlului face să crească agresivitatea, intoleranța, amenințările. Ea poate declanșa acte violente și impulsive sau mai rău, se poate ajunge la pierderea conștienței și la comă. Se vede totodată profilându-se și o diferență din ce în ce mai accentuată față de alte surse de plăcere sau de interes.

Doarece foarte des alcoolicii își neagă sau își banalizează simptomele, nu este ușor să-i ajuți să se vindece.

”Beau foarte puțin”, măturisește o doamnă de 55 ani, spitalizată după o comă etilică și o cădere pe scară, care au necesitat două zile de tratament în secția de reanimare. Treptat, spune că de zece ani bea „foarte ocazional”. Acum zece ani, soțul ei plecase cu o femeie mai tânără și pacienta s-a simțit golită, anulată, ca și cum și-ar fi pierdut toate reperele. A început să mănânce în neștire și s-a îngrășat cincisprezece kilograme, pe care le-a dat jos după un regim sever.

După puțin timp, a început să bea ”ca să mă umplu când eram singură”. Spune ea: ”asta îmi crește moralul și îmi dă încredere; nu mai sunt o nulitate când beau”, ”E rău să bei: mi-e rușine de copiii mei, așa că beau pe ascuns”. Dar nu spune că și-a lovit fata care voia să o împiedice să conducă în stare de ebrietate, că sparge totul prin casă când a băut prea mult și că și-a rupt pumnul după ce a înghițit un amestec de alcool și tranchilizante.

În orice caz, dacă vezi încolțind vreunul dintre aceste simptome, consultă un medic!

Dacă dorești să avansezi, să progresezi, să-ți regăsești siguranța lăuntrică, să te angajezi cu mai multă încredere în viață, e nevoie să te debarasezi de o anumită stare de spirit și de comportamentele neadecvate. E sănătos să adopți câteva principii simple, care vin în acord cu tine!

Sursa: Marie Haddou