Foarte puțini oameni suportă să vorbească despre orgoliu. Nu am întâlnit încă persoane care să îl stăpânească complet. Orgoliul este una dintre numeroasele manifestări de frică, dar provine și din partea perfectă a ființei umane. Aceasta este conștientă că deține perfecțiunea divină în interiorul ei, dar o exploatează într-un mod neadecvat deoarece vrea tot timpul să aibă dreptate în detrimentul celorlalți. Orgoliul este un defect al planului mental, al intelectului.
O persoană orgolioasă se recunoaște după felul în care vrea să aibă mereu dreptate și să nu le dea dreptate celor din jurul ei. Lasă impresia că este singurul câștigător. Se află la baza marilor crize din viața socială, a rivalităților dintre popoare, a războaielor, intrigilor, a urii și a ranchiunii împotriva celorlalți. Orgoliul aduce ambiții de putere, dar asprește inima și ne împiedică să ne iubim semenii. Orgoliosul crede că este tot timpul corect, iar ceilalți nu sunt. A încerca să schimbi pe cineva este o formă de orgoliu. Când crezi în sinea ta că ești corect și ai dreptate față de ceilalți, care nu doar că se înșeală, dar sunt și complet deplasați, atunci tu ești singurul care pierde.
Dacă te lași condus de orgoliu, vei pierde multe lucruri: te costă foarte mult la nivelul iubirii, al relațiilor, al sănătății și a fericirii tale! Merită?
Orgoliosul este cel care se cunoaște pe sine cel mai puțin. Este atât de plin de el însuși, încât orice tentativă de a-l lămuri se dovedește a fi fără succes. Nu vrea să știe nimic. Nu tolerează nicio contradicție. Îi place să stea printre oamenii care îl flatează. Binele făcut de cineva, având dorința secretă de a fi aplaudat și glorificat se întoarce întotdeauna împotriva autorului său. De aceea, oamenii încep unele lucruri cu cele mai bune intenții care până la urmă se întorc împotriva lor, deoarece între timp orgoliul a preluat conducerea asupra lor.
Există două forme de orgoliu: mental și spiritual.
Orgoliul mental îl caracterizează pe cel care crede că știe totul. Imediat ce sunt puse la îndoială cunoștințele acelei persoane, orgoliul apare la suprafață și începe o lungă dispută pentru a-și face înțeles punctul de vedere. Orgoliosul se poate distinge prin felul său de a fi. Vorbește tare, repede și într-un mod presant. Vrea cu orice preț să aibă dreptate și va folosi toate mijloacele necesare pentru a se face înțeles, până când interlocutorul lui va spune: ”Ah! Înțeleg!” Adică pur și simplu să i se dea dreptate. O altă trăsătură tipică a orgoliosului este este folosirea frecventă a acestor cuvinte: ”Știam eu.” El știe tot. Dacă însă ar ști cu adevărat totul, de ce ar fi obligat să îți spună? Ție se întâmplă și ție des să spui astfel de cuvinte? Cel mai important în această situație rămâne ca tu însuți să știi. DOAR TU!
Dacă ai fi întrebat: ”știai acest lucru?” ar fi altceva. Ai răspunde la întrebare. Nevoia de a spune că știm, fără a fi întrebați, este motivată de orgoliu. Orgoliul te face să reziști în fața oricărei schimbări interioare. Încearcă tot timpul să te împiedice să îl vezi pe Dumnezeu în fiecare, să ierți, să îți exprimi sentimentele sau emoțiile, să fii adevărat, să evoluezi personal, să citești cărți cu privire la acest subiect. Dacă în prezent simți ranchiună față de cineva și îți este imposibil, mai întâi să îi ceri iertare pentru că îi porți pică și apoi pentru că nu ai recunoscut iubirea în vorbele și gesturile acelei persoane, înseamnă că ești împiedicat de orgoliu. Probabil gândurile tale sunt cam așa: ”Dar dacă îi cer iertare înseamnă că îi dau dreptate și admit că eu m-am înșelat!” Consideră că orgoliul tă este o entitate exterioară care te influențează. Orgoliul este acea voce din mintea ta care te deranjează tot timpul. Decide încă de acum că vrei să-ți gestionezi tu însuți viața și să nu lași această entitate, care nu ești tu, să te conducă.
Când orgoliul preia conducerea, nu mai ești tu însuți, nu îți exprimi Sinele interior. Te lași influențat. Orgoliul tău va face tot posibilul pentru a supraviețui. Te va tulbura imediat ce te vei hotărî să pui stăpânire pe el. Te va ataca mai mult timp de câteva săptămâni după ce ai luat decizia. Dacă vei începe încă de astăzi să îți calmezi orgoliul, primele trei săptămâni vor fi cele mai grele. După aceea, rezistența ta va începe să se micșoreze și totul va fi mai ușor. Orgoliul tău se teme. O poți compara cu o vecină care vine tot timpul să-ți spună povești înfricoșătoare. O lași în casă în orice moment al zilei. Când te hotărăști să îi spui: ”Pleacă, nu mai vreau să te ascult”, se sperie. Își pierde teritoriul, locul în care îi plăcea să se descarce. Dar va reveni pentru a verifica tăria deciziei tale. Același lucru se întâmplă și cu orgoliul tău. Pentru ceva timp, va face orice ca să supraviețuiască, pentru ca apoi să dispară până la urmă. Este bine să fii atent, să controlezi situația. Este bine să fii mai conștient, deoarece ființa umană este atât de orgolioasă. Nu te poți debarasa de pe o zi pe alta de un orgoliu care există de generații întregi. Ajungi să faci asta treptat, prin mici victorii cotidiene, făcând acte de iubire. Orgoliul este exaltarea eului tău interior, care reprezintă personalitatea ta, contrar eului care reprezintă partea ta superioară, individualitatea ta. Pe măsură ce îți vei dezvolta individualitatea, orgoliul tău va pierde din controlul asupra ta.
Atenție la orgoliul spiritual! Cu cât o persoană este mai evoluată spiritual, cu atât devine mai conștientă și cu atât mai mare este pericolul de a lăsa orgoliul spiritual să preia controlul. Această persoană, în general, se simte superioară celorlalți: ”Eu sunt mai bun decât tine. El nu este la fel de evoluat ca mine.” Aceste gânduri sunt rezultatul orgoliului spiritual. Multe persoane au ajuns la o evoluție frumoasă, dar în momentul când începeau să fie în serviciul altora, au lăsat orgoliul spiritual să preia conducerea și totul s-a întors împotriva lor. Este important să fii mai atent mai ales atunci când devii mai conștient. Dacă îi consideri pe ceilalți mai mici decât tine, este ca și cum te-ai crede un elefant și i-ai considera pe ceilalți șoareci. Un elefant are mai multă importanță ca un șoarece, ca și animal? E foarte periculos să gândești așa. Afirmi că de fapt tu ești Dumnezeu, iar celălalt nu este. Marea lege spirituală constă în a-l vedea pe Dumnezeu în fiecare persoană. Ceea ce face foarte dificilă stăpânirea orgoliului, este că persoana care se lasă condusă de orgoliu, face totodată să iasă orgoliul celuilat. Când se înfruntă doi orgolioși, cu siguranță amândoi vor pierde.
Cel mai bun mijloc de a învăța să îți stăpânești orgoliul, atunci când ești în fața cuiva care vrea să aibă dreptate, constă în a nu te încăpățâna. Acceptă ideea, că pentru moment, acea persoană deține un adevăr, care este important pentru ea. Adevărul ei este la fel de adevărat pentru ea, așa cum este adevărul tău pentru tine. Cine are dreptate? Amândoi, fără nicio îndoială. Poți spune așa: ”Îți accept punctul de vedere, chiar dacă este diferit de al și chiar dacă nu îl înțeleg. Accept că, pentru tine, acest punct de vedere este important”. Celălalt va fi total surprins. Orgoliosul vrea mereu să câștige și să aibă impresia că celălalt a pierdut.
Opusul orgoliului este modestia. Dar, atenție, mulți oameni se consideră modești, pentru a-și ascunde frica, pentru că în realitate, sunt slabi. Le este atât de frică să nu se înșele, încât se supun de bunăvoie. Dacă ajung la putere, se schimbă foarte repede. Modestia va dispărea ca prin miracol…este ceea ce se numește falsă modestie.
Există, de asemenea, oameni care se consideră inferiori și nu își pot accepta talentele și calitățile. Se simt stânjeniți când cineva le face un compliment. Acționează cu modestie, dar este o falsă modestie, care reprezintă, printre altele tot o formă de orgoliu. În fond, este mai bine să te compari cu ceva ce este mai bun decât tine, știind că acea persoană știe să exprime mai bine Sinele interior. Astfel, accepți mai ușor că oricine este la fel de bun ca tine, având încă multe de învățat de la ceilalți.
Adeseori orgoliul induce ipocrizie, vanitate, nevoia de putere și multe alte stări care nu îți sunt benefice. Există două forme de ipocrizie: cea a omului mare care trece drept obișnuit și cea a omului obișnuit care se dă drept mare. Amândoi ne păcălesc: unul prin falsă modestie, celălalt prin vanitate.
Orgoliul face foarte multe ravagii. Ideal pentru acești oameni ar fi să se lase purtați de inimă și să înceapă să iubească, să fie mai puțini duri cu ei înșiși și cu ceilalți. Partea materială trebuie folosită pentru a evolua și nu pentru a te înjosi și a-i înjosi pe ceilalți. Actele de simplitate și de sinceritate te vor ajuta să trăiești un sentiment de fericire extraordinar, mult mai frumos decât cel de a avea dreptate. Dacă observi că unele legături cu părinții tăi nu au fost tăiate și eziți încă să faci acest lucru, este un semn de orgoliu. A cere iertare și a face un act de iubire nu înseamnă nici a pierde și nici a câștiga. Cei care sunt atât de prinși de acest cordon sunt atât de perfecți atât cât știu ei să fie. Fiecare a făcut după cum a știut mai bine. Iubirea era pur și simplu rău exprimată. Pentru a o lua de la capăt bine, e nevoie să îți schimbi inima și să lași la o parte orgoliul. A gândi și a vorbi cu mintea este tot o formă de orgoliu. În acel moment ne adresăm minții celuilalt, iar acesta ne răspunde cu mintea, nu cu inima lui.
Până la urmă totul ajunge la același cuvânt: Iubirea. Fiecare act de iubire ajunge să rezolve toate problemele și transformă totul în viață. Iubirea are o mare putere de vindecare la nivel fizic, mental, emoțional și spiritual. Este bine să conștientizezi că în spatele orgoliului se ascund întotdeauna una mai multe frici: cea de a nu fi iubit, de a fi respins, judecat, criticat sau de a nu fi la înălțimea unei situații, de a pierde ceva sau pe cineva. Dacă la tine vine o persoană orgolioasă, încearcă să vezi toată suferința și frica din comportamentul ei. Poate acea persoană va încerca să te schimbe, să te sperie prin atitudinea ei tranșantă și autoritară. Dar nu te lăsa impresionat, deoarece, în realitate, ea este probabil mai speriată decât tine. Nu îi încerca să îi răspunzi la fel, cu mintea. Vâzându-i suferința, vei fi capabil să îi atingi inima.
Sursa: Lise Bourbeau
