• Home
  • Despre mine
  • Servicii
  • Contact

Ana Maria Ceornea

~ psihoterapeut

Ana Maria Ceornea

Arhive lunare: septembrie 2015

ORGOLIUL – vocea din mintea ta care te deranjează tot timpul

27 Duminică sept. 2015

Posted by anamariaceornea in Uncategorized

≈ Scrie un comentariu

Foarte puțini oameni suportă să vorbească despre orgoliu. Nu am întâlnit încă persoane care să îl stăpânească complet. Orgoliul este una dintre numeroasele manifestări de frică, dar provine și din partea perfectă a ființei umane. Aceasta este conștientă că deține perfecțiunea divină în interiorul ei, dar o exploatează într-un mod neadecvat deoarece vrea tot timpul să aibă dreptate în detrimentul celorlalți. Orgoliul este un defect al planului mental, al intelectului.

la o cafea 3

O persoană orgolioasă se recunoaște după felul în care vrea să aibă mereu dreptate și să nu le dea dreptate celor din jurul ei. Lasă impresia că este singurul câștigător. Se află la baza marilor crize din viața socială, a rivalităților dintre popoare, a războaielor, intrigilor, a urii și a ranchiunii împotriva celorlalți. Orgoliul aduce ambiții de putere, dar asprește inima și ne împiedică să ne iubim semenii. Orgoliosul crede că este tot timpul corect, iar ceilalți nu sunt. A încerca să schimbi pe cineva este o formă de orgoliu. Când crezi în sinea ta că ești corect și ai dreptate față de ceilalți, care nu doar că se înșeală, dar sunt și complet deplasați, atunci tu ești singurul care pierde.

Dacă te lași condus de orgoliu, vei pierde multe lucruri: te costă foarte mult la nivelul iubirii, al relațiilor, al sănătății și a fericirii tale! Merită?

Orgoliosul este cel care se cunoaște pe sine cel mai puțin. Este atât de plin de el însuși, încât orice tentativă de a-l lămuri se dovedește a fi fără succes. Nu vrea să știe nimic. Nu tolerează nicio contradicție. Îi place să stea printre oamenii care îl flatează. Binele făcut de cineva, având dorința secretă de a fi aplaudat și glorificat se întoarce întotdeauna împotriva autorului său. De aceea, oamenii încep unele lucruri cu cele mai bune intenții care până la urmă se întorc împotriva lor, deoarece între timp orgoliul a preluat conducerea asupra lor.  

Există două forme de orgoliu: mental și spiritual.

Orgoliul mental îl caracterizează pe cel care crede că știe totul. Imediat ce sunt puse la îndoială cunoștințele acelei persoane, orgoliul apare la suprafață și începe o lungă dispută pentru a-și face înțeles punctul de vedere. Orgoliosul se poate distinge prin felul său de a fi. Vorbește tare, repede și într-un mod presant. Vrea cu orice preț să aibă dreptate și va folosi toate mijloacele necesare pentru a se face înțeles, până când interlocutorul lui va spune: ”Ah! Înțeleg!” Adică pur și simplu să i se dea dreptate. O altă trăsătură tipică a orgoliosului este este folosirea frecventă a acestor cuvinte: ”Știam eu.” El știe tot. Dacă însă ar ști cu adevărat totul, de ce ar fi obligat să îți spună? Ție se întâmplă și ție des să spui astfel de cuvinte? Cel mai important în această situație rămâne ca tu însuți să știi. DOAR TU!

Dacă ai fi întrebat: ”știai acest lucru?” ar fi altceva. Ai răspunde la întrebare. Nevoia de a spune că știm, fără a fi întrebați, este motivată de orgoliu. Orgoliul te face să reziști în fața oricărei schimbări interioare. Încearcă tot timpul să te împiedice să îl vezi pe Dumnezeu în fiecare, să ierți, să îți exprimi sentimentele sau emoțiile, să fii adevărat, să evoluezi personal, să citești cărți cu privire la acest subiect. Dacă în prezent simți ranchiună față de cineva și îți este imposibil, mai întâi să îi ceri iertare pentru că îi porți pică și apoi pentru că nu ai recunoscut iubirea în vorbele și gesturile acelei persoane, înseamnă că ești împiedicat de orgoliu. Probabil gândurile tale sunt cam așa: ”Dar dacă îi cer iertare înseamnă că îi dau dreptate și admit că eu m-am înșelat!” Consideră că orgoliul tă este o entitate exterioară care te influențează. Orgoliul este acea voce din mintea ta care te deranjează tot timpul. Decide încă de acum că vrei să-ți gestionezi tu însuți viața și să nu lași această entitate, care nu ești tu, să te conducă.

Când orgoliul preia conducerea, nu mai ești tu însuți, nu îți exprimi Sinele interior. Te lași influențat. Orgoliul tău va face tot posibilul pentru a supraviețui. Te va tulbura imediat ce te vei hotărî să pui stăpânire pe el. Te va ataca mai mult timp de câteva săptămâni după ce ai luat decizia. Dacă vei începe încă de astăzi să îți calmezi orgoliul, primele trei săptămâni vor fi cele mai grele. După aceea, rezistența ta va începe să se micșoreze și totul va fi mai ușor. Orgoliul tău se teme. O poți compara cu o vecină care vine tot timpul să-ți spună povești înfricoșătoare. O lași în casă în orice moment al zilei. Când te hotărăști să îi spui: ”Pleacă, nu mai vreau să te ascult”, se sperie. Își pierde teritoriul, locul în care îi plăcea să se descarce. Dar va reveni pentru a verifica tăria deciziei tale. Același lucru se întâmplă și cu orgoliul tău. Pentru ceva timp, va face orice ca să supraviețuiască, pentru ca apoi să dispară până la urmă. Este bine să fii atent, să controlezi situația. Este bine să fii mai conștient, deoarece ființa umană este atât de orgolioasă. Nu te poți debarasa de pe o zi pe alta de un orgoliu care există de generații întregi. Ajungi să faci asta treptat, prin mici victorii cotidiene, făcând acte de iubire. Orgoliul este exaltarea eului tău interior, care reprezintă personalitatea ta, contrar eului care reprezintă partea ta superioară, individualitatea ta. Pe măsură ce îți vei dezvolta individualitatea, orgoliul tău va pierde din controlul asupra ta.

Atenție la orgoliul spiritual! Cu cât o persoană este mai evoluată spiritual, cu atât devine mai conștientă și cu atât mai mare este pericolul de a lăsa orgoliul spiritual să preia controlul. Această persoană, în general, se simte superioară celorlalți: ”Eu sunt mai bun decât tine. El nu este la fel de evoluat ca mine.”  Aceste gânduri sunt rezultatul orgoliului spiritual. Multe persoane au ajuns la o evoluție frumoasă, dar în momentul când începeau să fie în serviciul altora, au lăsat orgoliul spiritual să preia conducerea și totul s-a întors împotriva lor. Este important să fii mai atent mai ales atunci când devii mai conștient. Dacă îi consideri pe ceilalți mai mici decât tine, este ca și cum te-ai crede un elefant și i-ai considera pe ceilalți șoareci. Un elefant are mai multă importanță ca un șoarece, ca și animal? E foarte periculos să gândești așa. Afirmi că de fapt tu ești Dumnezeu, iar celălalt nu este. Marea lege spirituală constă în a-l vedea pe Dumnezeu în fiecare persoană. Ceea ce face foarte dificilă stăpânirea orgoliului, este că persoana care se lasă condusă de orgoliu, face totodată să iasă orgoliul celuilat. Când se înfruntă doi orgolioși, cu siguranță amândoi vor pierde.

Cel mai bun mijloc de a învăța să îți stăpânești orgoliul, atunci când ești în fața cuiva care vrea să aibă dreptate, constă în a nu te încăpățâna. Acceptă ideea, că pentru moment, acea persoană deține un adevăr, care este important pentru ea. Adevărul ei este la fel de adevărat pentru ea, așa cum este adevărul tău pentru tine. Cine are dreptate? Amândoi, fără nicio îndoială. Poți spune așa: ”Îți accept punctul de vedere, chiar dacă este diferit de al și chiar dacă nu îl înțeleg. Accept că, pentru tine, acest punct de vedere este important”. Celălalt va fi total surprins. Orgoliosul vrea mereu să câștige și să aibă impresia că celălalt a pierdut.

Opusul orgoliului este modestia. Dar, atenție, mulți oameni se consideră modești, pentru a-și ascunde frica, pentru că în realitate, sunt slabi. Le este atât de frică să nu se înșele, încât se supun de bunăvoie. Dacă ajung la putere, se schimbă foarte repede. Modestia va dispărea ca prin miracol…este ceea ce se numește falsă modestie.

Există, de asemenea, oameni care se consideră inferiori și nu își pot accepta talentele și calitățile. Se simt stânjeniți când cineva le face un compliment. Acționează cu modestie, dar este o falsă modestie, care reprezintă, printre altele tot o formă de orgoliu. În fond, este mai bine să te compari cu ceva ce este mai bun decât tine, știind că acea persoană știe să exprime mai bine Sinele interior. Astfel, accepți mai ușor că oricine este la fel de bun ca tine, având încă multe de învățat de la ceilalți.

Adeseori orgoliul induce ipocrizie, vanitate, nevoia de putere și multe alte stări care nu îți sunt benefice. Există două forme de ipocrizie: cea a omului mare care trece drept obișnuit și cea a omului obișnuit care se dă drept mare. Amândoi ne păcălesc: unul prin falsă modestie, celălalt prin vanitate.

Orgoliul face foarte multe ravagii. Ideal pentru acești oameni ar fi să se lase purtați de inimă și să înceapă să iubească, să fie mai puțini duri cu ei înșiși și cu ceilalți. Partea materială trebuie folosită pentru  a evolua și nu pentru a te înjosi și a-i înjosi pe ceilalți. Actele de simplitate și de sinceritate te vor ajuta să trăiești un sentiment de fericire extraordinar, mult mai frumos decât cel de a avea dreptate. Dacă observi că unele legături cu părinții tăi nu au fost tăiate și eziți încă să faci acest lucru, este un semn de orgoliu. A cere iertare și a face un act de iubire nu înseamnă nici a pierde și nici a câștiga. Cei care sunt atât de prinși de acest cordon sunt atât de perfecți atât cât știu ei să fie. Fiecare a făcut după cum a știut mai bine. Iubirea era pur și simplu rău exprimată. Pentru a o lua de la capăt bine, e nevoie să îți schimbi inima și să lași la o parte orgoliul. A gândi și a vorbi cu mintea este tot o formă de orgoliu. În acel moment ne adresăm minții celuilalt, iar acesta ne răspunde cu mintea, nu cu inima lui.

Până la urmă totul ajunge la același cuvânt: Iubirea. Fiecare act de iubire ajunge să rezolve toate problemele și transformă totul în viață. Iubirea are o mare putere de vindecare la nivel fizic, mental, emoțional și spiritual. Este bine să conștientizezi că în spatele orgoliului se ascund întotdeauna una mai multe frici: cea de a nu fi iubit, de a fi respins, judecat, criticat sau de a nu fi la înălțimea unei situații, de a pierde ceva sau pe cineva. Dacă la tine vine o persoană orgolioasă, încearcă să vezi toată suferința și frica din comportamentul ei. Poate acea persoană va încerca să te schimbe, să te sperie prin atitudinea ei tranșantă și autoritară. Dar nu te lăsa impresionat, deoarece, în realitate, ea este probabil mai speriată decât tine. Nu îi încerca să îi răspunzi la fel, cu mintea. Vâzându-i suferința, vei fi capabil să îi atingi inima.

 

Sursa: Lise Bourbeau

Reclame

20 de gânduri care emană PUTERE

22 Marți sept. 2015

Posted by anamariaceornea in Uncategorized

≈ Scrie un comentariu

Banii-nu-aduc-fericirea--Statisticile-OCDE-confirma

  1. Dacă dorești să te folosești de puterea supremă din viața ta, este bine să iubești așa cum nu ai mai iubit vreodată. Îndrăgostește-te de viață!
  1. Privește doar Iubirea! Ascultă doar Iubirea! Rostește doar cuvinte pline de iubire și simte iubirea cea mai pasională și mai sinceră cu putință.
  1. Nu există limite ale iubirii pe care o poți simți, iar această energie nelimitată se află înlăuntrul tău! Tu ești alcătuit din iubire!
  1. Spune-i zilnic legii atracției ce anume iubești, evindețiind toate lucrurile care îți plac și urmărind să le simți.
  1. Dacă dorești să schimbi starea de spirit sau să îți intensifici și mai mult intensitatea sentimentelor pozitive, fă o listă mentală cu toate lucrurile  care îți plac și pe care le iubești!
  1. Sarcina ta este să iubești cât mai mult în fiecare zi.
  1. Fă un efort conștient de a observa zilnic cât mai multe lucruri care îți plac și pe care le iubești.
  1. Pentru a te folosi de puterea recunoștinței, practic-o. Ori de câte ori ți se întâmplă ceva bun, oferă mulțumiri. Nu contează cât de minor este evenimentul respectiv. Spune Mulțumesc!
  1. Fiecare moment este ocazia perfectă pentru a fi recunoscător și pentru a multiplica lucrurile pe care le iubești.
  1. Dacă dorești să îți îmbunătățești starea de sănătate, ai grijă ca gândurile tale pline de iubire față de starea de sănătate să depășească procentul de 51% din totalul gândurilor tale. Trecerea acestui prag echivalează cu trecerea de la boală la sănătate.
  1. Tot ce există în Univers este magnetic și totul are o forță de atracție magnetică, inclusiv gândurile și sentimentele tale.
  1. Frecvența ta de vibrație este determinată de sentimentele tale. Indiferent dacă acestea sunt pozitive sau negative. Tu atragi către tine persoane, situații și evenimente care vibrează pe aceeași frecvență.
  1. Tu îți poți schimba frecvența de vibrație în orice moment prin schimbarea stării tale de spirit, iar circumstanțele din jurul tău se vor schimba la rândul lor, adaptându-se la noua frecvență.
  2. Dacă ți se întâmplă ceva neplăcut, tu îți poți schimba această stare de lucruri. Nu este niciodată prea târziu, pentru că tu îți poți schimba oricând dorești starea de spirit.
  1. Mulți oameni își lasă starea de spirit pe pilot automat; ei reacționează în plan emoțional la ceea ce li se întâmplă, fără să își dea seama că sentimentele lor reprezintă cauza lucrurilor care li se întâmplă.
  1. Dacă dorești să schimbi ceva în viața ta- indiferent dacă este vorba de bani, sănătate, de relații sau de orice altceva- tot ce e bine să faci este să îți schimbi sentimentele asociate cu domeniul respectiv de viață.
  1. Acuzațiile, criticile, căutarea nodului în papură și lamentările sunt forme ale negativității și nu atrag altceva în viața ta decât noi conflicte.
  1. Scoate-ți din vocabular cuvinte precum teribil, groaznic, oribil sau cumplit și folosește cât mai frecvent cuvinte precum fantastic, minunat, uimitor sau sublim.
  1. Dacă raportul dintre gândurile și sentimentele tale pozitive și cele negative devine de minim 51/49, roata destinului tău se schimbă, întrucât ai trecut de punctul de cotitură!
  1. Fiecare zi reprezintă o ocazie de a-ți schimba viața. În fiecare zi tu treci prin punctul de cotitură și îți poți schimba viitorul prin schimbarea stării tale de spirit.

 

 

 

LIMBAJELE IUBIRII- Vorbele rostite frumos

18 Vineri sept. 2015

Posted by anamariaceornea in Uncategorized

≈ Scrie un comentariu

Iubirea înseamnă bunătate. Dacă dorim să ne exprimăm iubirea verbal, este bine să rostim vorbele pe un ton frumos. Acest lucru se referă la felul în care vorbim. Aceeași propoziție poate avea două înțelesuri diferite, în funcție de felul în care o spunem. Atunci când este spusă cu bunătate și tandrețe, afirmația ”te iubesc” poate fi o expresie reală a iubirii. Pe de altă parte, formula ”te iubesc?”, cu un semn de întrebare la sfârșit, schimbă întregul înțeles al cuvintelor respective. Uneori, cuvintele nostre spun una, iar tonul spune alta. Transmitem mesaje cu dublu înțeles. De obicei, partenerul le interpretează în funcție de tonul vocii și nu de cuvintele pe care le folosim.

6064_3

O afirmație precum: ”Mor de nerăbdare să spăl vasele diseară”, rostită pe un ton batjocoritor, nu va fi percepută niciodată ca o expresie a iubirii. Pe de altă parte, putem împărtăși suferința, durerea și chiar mânia într-o manieră pozitivă, acest lucru devenind o expresie a iubirii. O afirmație precum: ”Sunt dezamăgit și rănit că nu te-ai oferit să mă ajuți în seara asta”, rostită pe un ton deschis și blând, poate fi o expresie a iubirii. Persoana care vorbește vrea să-i transmită celuilalt ce simte. Împărtășindu-și sentimentele, ea face un pas spre consolidarea relației. De fapt, încearcă să aducă în discuție o problemă și să găsească o soluție. Aceleași cuvinte, dar spuse pe un ton aspru, răstit, nu mai reprezintă o expresie a iubirii, ci devin osânditoare.

Contează foarte mult cum vorbim. Un înțelept spunea cândva: ”Un răspuns rostit pe un ton blând poate adesea să întoarcă mânia din drum”. Dacă partenerul este mânios și supărat și-ți aruncă două-trei vorbe grele, iar tu vrei să-i răspunzi cu iubire, nu trebuie să-i vorbești la fel, ci pe un ton blând. Este bine să privești ceea ce-ți spune ca pe o informație referitoare la sentimentele lui. Lasă-l să-ți spună ce-l doare, ce-l supără și cum percepe el lucrurile. Încearcă să te pui în situația lui și să vezi lucrurile din perspectiva sa, iar apoi spune-i cu blândețe, că-l înțelegi. Dacă ai greșit cu ceva față de el, măturisește-ți greșeala și cere-ți iertare. Dacă partenerul percepe lucrurile diferit față de cum le justifici tu, explică-i totul pe un ton calm. Este bine să fii calm și împăciuitor, nu să-ți impui punctul de vedere ca singura cale logică de interpretare a situației date. Așa iubesc oamenii maturi. Aceasta este iubirea la care ar trebui să aspirăm, dacă vrem o căsnicie împlinită.

În dragoste nu este sănătos să ținem evidența greșelilor celuilalt. În dragoste nu e bine să ne legăm mereu de greșelile din trecut. Nimeni nu-i perfect. În căsnicie, nu facem întotdeauna ceea ce-i mai bine și nici ceea ce s-ar cuveni. Uneori, facem și spunem lucruri care îi rănesc pe partenerii noștri. Nu putem șterge trecutul cu buretele. Putem doar să-l acceptăm și să ne recunoaștem că am greșit. Putem să ne cerem iertare și să încercăm să acționăm altfel în viitor. Asta-i tot ce putem face pentru a îndrepta răul cauzat partenerului: să recunoaștem că am greșit și să ne cerem iertare. Odată ce partenerul face o greșeală pe care o mărturisește și pentru care își cere iertare, avem două posibilități: să ne facem dreptate sau să iertăm. Dacă alegem să-l judecăm pe celălalt și căutăm cu orice preț să îi plătim cu aceeași monedă, ne transformăm în judecători, iar partenerul devine inculpat. În acest context, apropierea este imposibilă. În schimb, dacă alegem să iertăm, avem șanse să ne apropiem unul de celălalt. Iertarea este un fel de a iubi.

Este surprinzător cât de mulți oameni își strică ziua de azi pentru greșelile de ieri. Ei insistă să readucă în discuție greșelile din trecut și în felul acesta își prelungesc nefericirea, când ar putea foarte bine să fie fericiți.

”Nu-mi vine să cred c-ai făcut una ca asta! Mă îndoiesc că o să te pot ierta vreodată. Nici nu-ți dai seama cât mă doare. Nu înțeleg cum poți să stai așa, indolent, după tot ce mi-ai făcut. Ar trebui să te pui în genunchi și să-mi ceri iertare. Mă îndoiesc c-o să te pot ierta vreodată”. Aceste vorbe nu exprimă iubire, sunt resentimentare și scot la iveală nevoia de răzbunare.

  Dacă vrem să avem o relație strânsă, este necesar să ne cunoaștem dorințele reciproc.

Cea mai bună soluție, în ceea ce privește greșelile din trecut, este ca acestea să rămână de domeniul trecutului. Da, partenerul a greșit. Uneori, greșelile lui te-au îndurerat. Și poate că resimți durerea chiar și acum. Dar și-a recunoscut vina și și-a cerut iertare. Nu putem șterge cu buretele ce s-a întâmplat înainte, dar putem accepta că acest lucru ține de domeniul trecutului. Putem alege să trăim în prezent, fără să ne mai gândim la neajunsurile zilei de ieri. Iertarea nu este o simplă atitudine, este o formă de implicare. Reprezintă alegerea de a te arăta îngăduitor și de a nu-i purta pică celui care te-a jignit. Iertarea este o expresie a iubirii. „Te iubesc, țin la tine și aleg să te iert. Chiar dacă încă mai sufăr, nu voi permite ca lucrurile din trecut să se strecoare între noi. Sper să învățăm ceva din această experiență. Într-adevăr, ai greșit, dar asta nu înseamnă că ești un ratat. Ești partenerul meu și vom merge împreună mai departe”. Asta înseamnă să încurajezi pe cineva prin vorbe rostite pe un ton frumos.

Vorbele rostite cu politețe

În dragoste, cerem lucruri, dar nu poruncim. Când îi poruncești ceva partenerului, tu devii părintele, iar celălalt, copilul. Părintele îi spune copilașului de trei ani ce se cuvine să facă; de fapt, ce trebuie să facă. În cazul unui copil, e indicat să procedezi așa, pentru că la trei ani, el nu știe încă să navigheze pe înșelătoarele valuri ale vieții. În căsnicie suntem însă egali. Suntem amândoi adulți. Sigur că nu suntem perfecți, dar suntem oameni mari și în plus, parteneri de viață. Dacă vrem să avem o relație strânsă, trebuie să ne cunoaștem dorințele reciproc.

Felul în care ne exprimăm dorințele este extrem de important. Dacă le rostim ca pe niște porunci este imposibil să creăm o apropiere în cuplu. Partenerul se va înstrăina. Atunci când ne facem cunoscute nevoile și dorințele ca pe niște simple rugăminți, este necesar să furnizăm câteva puncte de reper, iar nu să dăm ultimatumuri. Bărbatul care spune: ”Mai știi plăcinta aia cu mere pe care ai făcut-o…ai putea să mai faci una și săptămâna aceasta? Îmi place foarte mult!” îi transmite, practic, soției cum să arate că-l iubește, deci cum să se apropie de el. Pe de altă parte, bărbatul care spune: ”N-am mai mâncat o plăcintă cu mere de când s-a născut copilul. Bănuiesc că, până nu face optsprezece ani, n-ai de gând să mai faci alta!”, nu se comportă ca un adult, ci ca un adolescent. Partenerii care-și dau comenzi nu au cum să se apropie unul de altul. Femeia care spune: ”Crezi că în week-end-ul acesta ai putea să cureți și tu șanțul din fața casei?” își exprimă iubirea printr-o doleanță. Dar cea care spune: ”Dacă nu cureți șanțul, buruienile astea or s-ajungă până-n casă! Deja-s mai mari ca gardul!” este o femeie care nu-și mai iubește partenerul. Este numai o mamă dominatoare.

Rugându-ți partenerul să facă un lucru, îi recunoști, de fapt, valoarea și talentul. Practic, îi arăți că are o calitate sau că poate face un lucru valoros pentru tine. Însă atunci când îi poruncești ceva, te transformi din iubit în tiran. Soția nu se va mai simți îmbărbătată, ci subestimată. Exprimarea unei rugăminți îi lasă celuilalt posibilitatea alegerii. Partenerul poate alege să-ți îndeplinească sau nu rugămintea. Iubirea este întotdeauna consecința unei alegeri. De aceea și are atâta substanță. Când partenerul mă iubește atât de mult, încât îmi îndeplinește rugămințile pe care i le comunic într-un mod înțelegător, înseamnă că-i pasă de mine, că mă respectă, că mă admiră și că vrea să facă ceva prin care să mă mulțumească. Nu putem să-i dăm comenzi partenerului, iar apoi să ne așteptăm să fim iubiți. Soțul poate să asculte poruncile soției, dar asta nu înseamnă că o iubește. Face totul de teamă sau pentru că se simte vinovat ori în alt fel, dar nicidecum pentru c-o iubește. În concluzie, rugămințile pot fi o expresie a iubirii, pe când poruncile nu.

 

Sursa: autor Gary Chapman

LEGEA DORINȚEI PURE- a treia lege universală

13 Duminică sept. 2015

Posted by anamariaceornea in Uncategorized

≈ Scrie un comentariu

La baza oricărei porniri sau dorințe se află adevăratul motiv pentru ca tu să-i dai curs și să urmărești să se împlinească. Deși este posibil ca nici măcar să nu fii conștient de acest lucru, acest motiv fie îți va accelera, fie îți va bloca rezultatul dorit, în virtutea naturii sale energetice.

7114_1

Primele două legi universale ale succesului sunt: legea manifestării și legea magnetismului.

Pentru a te putea alinia la forțele puternice ale celei de-a treia legi universale, intenția ta trebuie să fie pură- nu manipulatoare, bazată pe frică sau disperată. Cu alte cuvinte, motivațiile tale trebuie să fie veritabile, sănătoase și onorabile pentru tine și pentru ceilalți. Această lege se referă la motivele pentru care îți urmărești scopurile pe care ți le-ai propus în viață. Prin urmare, dacă nu te-ai gândit niciodată la asta mai înainte, a sosit timpul să te gândești de ce faci lucrurile pe care le faci.

Legea dorinței pure spune că atunci când ești mânat de o intenție pură- o intenție lipsită de frică, îndoială și disperare- poți fi sigur de un rezultat benefic sigur. Eliberarea de frică deplasează energia motivației de la vibrațiile negative, de reizstență, la cele pozitive, de receptare. Vei trece de la energia generată de tânjire și disperare la energia generată de speranțe și așteptări, două componente vitale ale acestei legi.

Motivațiile care sunt întemeiate pe frică sau sunt pline de îndoială nu pot să creeze altceva decât o energie neagră în jurul dorinței tale. Asemenea emoții își au energia în nevolnicie , emițând unde de energie de respingere. Semnalul negativ al fricii este clar, iar mesajul este: Sunt incapabil. Nu merit. Sunt pierdut. Cu acest gen de rezonanță, tot ceea ce poți să atragi sunt situații și oameni care îți aduc dovezi dureroase că finalitățile tale negative sunt adevărate.

Stările emoționale de frică și îndoială eclipsează orice amplificator al energiei pozitive pe care l-ai putea proiecta și îți sabotează componentele importante impuse de cea de-a treia lege universală. Propulsorul dorinței pure este pus în funcțiune de o intenție cinstită și onorabilă, dar este alimentat de energiile pozitive generate de speranță, incitare, entuziasm și credință. Dorința ta arzătoare trebuie să fie învăluită de aceste sentimente, dacă vrei să se ducă înainte liberă prin univers. Speranța îți dă putere. Îți schimbă sufletul și îți deschide inima și este sursa entuziasmului și al incitării tale. În lipsa speranței, nu poți fi incitat de dorință sau nu poți să-ți menții pasiunea la un nivel suficient de ridicat ca să continui să mergi înainte când te confrunți cu obstacole. Incitarea și entuziasmul sunt asemenea amplificatoarelor unui sistem stereo, alimentând cu energie procesul inițiat de dorința ta. Însă, nu vei putea să-ți întreții aceste emoții foarte puternice dacă nu ai o speranță veritabilă și o credință veritabilă că visul tău poate și este bine să devină o realitate pentru tine. În plus, pierderea speranței poate fi una dintre cele mai mari cauze ale deprimării și disperării, două energii întunecate prin care nu poate să răzbată nimic luminos sau frumos.

Împăcarea intențiilor conflictuale

Nu este ceva neobișnuit ca oamenii să aibă două sentimente foarte diferite în privința dorințelor lor. Pe de o parte, poți să-ți spui că vrei să ai succes- acesta este prima intenție propulsatoare. Pe de altă parte, o experiență de înfrângere sau o credință care te limitează te poate determina să crezi că acest lucru este imposibil- și devine și aceasta o intenție energetică.

În acest caz, dorințele tale sunt atât de disperate, cât și disparate (sau opuse) și aceste intenții se ciocnesc cap în cap în sfera energetică. Sub aspectul intelectual, tu spui: Vreau. Îmi doresc. Dar cu toate acestea, energia ta emoțională urlă: N-am nicio speranță! Nu se poate întâmpla așa ceva! Care sunt credințele pe care le va îndeplini universul?

Din punct de vedere energetic, emoțiile tale negative tind să fie mai înalte și prin urmare, sunt mai convingătoare în procesul de atragere. Cu cât ajungi mai deznădăjduit și mai disperat, cu atât mai mult universul va fi obligat să-ți onoreze intenția de a păstra aceste energii dificile în viața ta.

Dacă ai să constați că te simți înfrânt, este bine să-ți retrezești speranța și să-ți redefinești credințele. Fără așteptări pozitive și încredere în succesul personal și tu vei fi luat ostatic în plasa intențiilor aflate în conflict, prins în capcană într-o inerție a energiei și activităților care nu pot să conducă decât la rezultate negative. Nu este un simplu clișeu, este un adevăr ținând de energie: indiferent care poate fi intenția pe care ți-o dorești, dacă te lași înfrânt, chiar vei fi înfrânt.

De la a dori la a merita

Nu este suficient să-ți dorești ceva; este necesar să și știi că meriți lucrul respectiv. Aceasta este următoarea componentă ca importanță a Legii Dorinței Pure. Pentru ca dorințele tale să fie pure, trebuie să crezi cu adevărat că meriți ceea ce vrei.

Sentimentul că meriți este de obicei ceva ce ni se insuflă când suntem foarte mici. Îți este conferit după cum ești tratat (sau nu ești tratat), sub forma judecării sau a răsplătirii. Este legat în mod fundamental de volumul de aprobare și afecțiune pe care îl primești când înveți cine ești. Chiar și acum ești dependent la concluziile la care ai ajuns în urmă cu multă vreme cu privire la ce anume ar trebui să primești și de ce, iar aceste credințe reprezintă o parte foarte influentă a actualului tău proces de atragere.

Întotdeauna afirmă că meriți tot ce e mai bun. Valoarea ta și faptul că meriți sunt daruri ale sursei tale inițiale. Vin din moștenirea ta divină, energia plină de iubire în mod necondiționat a Tatălui tău etern. Aceasta fiind sursa ta, faptul că meriți nu este niciodată variabil și niciodată nu este îndoielnic; nu există o condiție pe care trebuie să o îndeplinești, nu trebuie să faci neapărat ceva anume. Fiind copil al lui Dumnezeu, dintotdeauna ai meritat- și vei merita- cu adevărat toate lucrurile minunate pe care le are de oferit acest univers plin de abundență.

A sosit timpul să te redefinești- și să-ți redefinești faptul că meriți- potrivit adevărului fundamental că ești ceea ce ești cu adevărat: un copil al lui Dumnezeu, etern iubit de el.

Eliberează-te de vechile condiționări sau distorsionări care nu-ți sprijină această înțelegere a valorii proprii, deoarece aceste limitări sunt închisoarea care îți îngrădește împlinirile. După ce te eliberezi din această închisoare, vei fi în măsură să te eliberezi și mai mult- și vei fi capabil să primești tot ceea ce îți dorești.

Când vrei ceva, eliberează-te de lucrul respectiv

Poate părea un clișeu, dar oricât de mare nevoie ai avea de ceva și oricât de disperat ai fi să te cramponezi de ceva, nu vei reuși să păstrezi ceva, orice-ar fi. În acest fel tot ce realizezi este să creezi grave limitări ale energiei, de care va trebui în cele din urmă să te eliberezi. Descotorosirea de asemenea credințe nevolnice și de sentimentul că meriți în mod condiționat este un pas rudimentar în direcția realizării celei mai mari eliberări cu putință: eliberarea de atașamente, componenta finală a Legii dorinței pure, eliberare care se realizează prin actul capitulării.

Să procedezi astfel nu înseamnă nici să renunți la scop și nici la dorință. Dimpotrivă, renunți la atașament- nevoia ta disperată de a face cumva pentru ca lucrurile să se împlinească. Este imposibil să ai o dorință pură atunci când ești disperat, deoarece ești motivat mai curând de frică, decât de încredere. Însă renunțarea la cramponare este supremul angajament în credință, atât în credința în viitor, cât și în credința în tine însuți. Îți recunoști astfel capacitatea de a-ți crea fericirea personală, indiferent ce se întâmplă. Adevărata necesitate a acestei atitudini pline de credință devine alarmant de clară când învestighezi următoarea lege, care îți arată disperarea și insistența nu vor face altceva decât să-ți saboteze intenția pe care vrei s-o împlinești.

Afirmații pentru dorința pură

  • Sunt o persoană care merită și are valoare, care merită bogăție, abundență și fericire reală.
  • Îmi urmăresc scopurile pentru a-mi îmbogăți o viață minunată, care să mă facă din ce în ce mai fericit, zi de zi.
  • Știu ce vreau. Știu ce este disponibil și sunt entuziasmat de viitorul strălucit pe care mi-l creez chiar și în acest moment.
  • Știu că merit lucruri bune și experiențe extraordinare.
  • De fiecare dată când mă uit în oglindă, afirm și îmi conștientizez valoarea și faptul că merit.

 Sursa: Sandra Anne Taylor- Succesul cuantic

Workshopul “Cum să dai sens desenelor copilului în evaluarea şi intervenţia terapeutică bazată pe principiile Psihoterapiei Experienţiale Unificatoare“

08 Marți sept. 2015

Posted by anamariaceornea in Uncategorized

≈ Scrie un comentariu

https://www.facebook.com/events/166351697034997/

Cei 3 pași în procesul iertării

04 Vineri sept. 2015

Posted by anamariaceornea in Uncategorized

≈ Scrie un comentariu

Iertarea înseamnă o schimbare emoțională, de la furie la compasiune și se face sistemic: iertarea celuilalt și iertarea de sine (să nu te mai învinovățești pe tine și să rupi atașamentul obsesiv față de o persoană).

iubireasiiertarea101stiri1-1434326056

  A ierta mai înseamnă și să rupi dependența emoțională de trecut, să te detașezi de acesta, de aspectele lui negative și să le înlocuiești cu aspectele pozitive, adică compasiunea.

A neierta presupune a rămâne într-un trecut extrem de agresiv față de o persoană și astfel rămâi constant într-o legătură negativă, vie cu acea persoană, ca într-o închisoare emoțională. Și astfel persoana cu care ești în conflict, îți domină prezentul și rămâi legat de acea furie, fiind total nesănătos pentru tine.

A ierta presupune:

  • Să devin liber de acest subiect care mă macină
  • Când vizitez persoana pe care sunt furios să nu-i reproșez nimic, ci să îmi dau seama că atât a putut, am compasiune și nu redeschid mereu același subiect
  • Să activez comportamente pozitive și să fac lucruri noi
  • Iubirea celuilalt și a propriei persoane
  • Să nu mai am resentimente
  • Să nu mă gândesc obsesiv la acea persoană pe care nu am iertat-o
  • Să Nu mai activez comportamente negative active sau pasive față de persoana în cauză.

Atunci când se produce iertarea se produce și ieșirea din poziția de victimă în orice relație.

Iertarea presupune alegerea persoanei de a renunța la resentimente și se produce pe 3 nivele astfel:

  • Emoțional ( la resentimente, furie, frustrare, tristețe, durere)
  • Cognitiv (la judecata negativă)
  • Comportamental (la evitare sau comportamente activ-negative)

În foarte multe cazuri, poate exista și falsa iertare, atunci când nu dai drumul furiei, rămâi cu ea și nu faci decât să o modifici în intensitate și să o acoperi. Iertarea înseamnă eliberarea furiei.

Iertarea este, de asemenea, activarea de emoții pozitive ca: generozitatea, compasiunea, iubirea, aceasta fiind faza finală în care simți că ai iertat. Dar, în unele situații, poate să apară și ignoranța, care reprezintă o altă soluție logică, dar ineficientă. Cel care spune ”după ce eu sunt o victimă, tot eu trebuie să iert”, rămâne cu adevărul, dar și cu resentimentele și cu sentimentele negative și nu a ajuns, cu adevărat, la iertare.

Etapele iertării sunt:

  1. Să povestești și să te eliberezi și să dorești ca persoana să fie pedepsită.
  2. Cauți un sens și să dai semnificație gestului, să vezi și partea lui, de ce a acționat în acel mod. Asta semnifică, de fapt, vigilența- vânarea greșelilor celuilalt.
  3. Iertarea de sine și dorința de a ierta (se produce începerea reală, cu adevărat, a procesului iertării de sine).

Iertarea de sine presupune și ea la rândul ei: acceptarea și anume- dacă ai ajuns să ai înțelegere față de celălalt pentru gestul sau comportamentul făcut; să înveți să accepți că ai făcut ce ai putut mai bine în acel moment; cel mai greu lucru este să te lupți cu furia, care nu te va ajuta în niciun fel sănătos pentru evoluția și vindecarea ta; iar cel mai important aspect al acesteia este înțelegerea lecției situației produse și anume, de ce am ales să îl provoc pe celălalt, iar dacă nu învăț acest lucru se va repeta mai târziu și prin lecții mult mai grele.

Iertarea interpersonală are 4 faze:

  1. De descoperire și de deschidere
  2. De decizie
  3. De lucru (îmi permit să mă doară, accept și sensul acestei furii, dureri, de ce am stat atât de mult în ea, de ce am îngrijit-o și am folosit-o atât de mult timp).

Pune-ți mereu întrebarea ”De ce am avut eu nevoie să mă simt atâta timp o VICTIMĂ?” Atâta timp cât eu rămân în poziția de victimă, celălalt va rămâne în Rolul de TIRAN și nu se va produce iertarea. Acesta este un pattern disfuncțional foarte des întâlnit în toate tipurile de relații și se manifestă sau se produce astfel: TIRANUL are un comportament nedrept, el este cel care m-a supărat, deci el trebuie să repare greșeala și astfel PUTEREA i-o dau lui, eu neavând nicio putere personală, iar la capătul sau polul opus se află VICTIMA, care trăiește o traumă și care se blochează în această poziție și va atrage mereu doar probleme sau necazuri, pentru a întreține cercul vicios.

Rolul de VICTIMĂ înseamnă să NU ai putere personală, pentru că aceasta este în mâna tiranului. Indiferent dacă tiranul se schimbă sau nu, victima nu se va schimba și astfel rămâi blocat acolo în această poziție, fiind o soluție care nu funcționează. Și atunci soluția sănătoasă și funcțională este să-ți asumi că o parte a controlului emoțional e la tine și astfel se poate începe cu iertarea de sine. Atunci îți dai seama că problema nu e în exterior, ci în interior și îți asumi ce se întâmplă. Rolul de victimă este transmis transgenerațional, la fel și neiertarea.

Apare foarte des aici și falsa iertare, care este de fapt, iertarea de pe poziția de victimă și care nu este una autentică. Iertarea are valoare și dacă o face doar una din părțile implicate. Nu pot ierta pentru celălalt, dar pot ierta pentru mine!

Ieșirea din poziția de victimă se poate face atunci când vezi și-ți asumi resursele, îți asumi și succesul și eșecul!

Cei 3 pași în procesul sau tehnica iertării sunt:

  1. Conștientizarea conținuturilor neacceptate în propria persoană
  2. Acceptarea acestor conținuturi ca fiind parte din propria persoană
  3. Eliberarea sau gestionarea lor în diverse situații

Iertarea nu se caută la nivelul Ego-ului sau Eu-lui, nu minții îi cer să ierte, pentru că ea este cea care m-a făcut să fiu disfuncțional până acum. Soluția iertării nu stă nici la nivelul emoțiilor, nici a corpului, ci la nivelul Sinelui, care nu are același limbaj ca al Eu-lui.

Când știi că ai ajuns la o colaborare reală cu Sinele tău? Starea care apare este CALMUL, este starea specifică când ajungi în relație cu Sinele. Calmul presupune să fii stabil cu tine însuți, să ai control asupra ta, chiar dacă plângi. Este legătura profundă a ta cu tine pe care nu ți-o ia nimeni. La nivel fizic te simți relaxat, nu mai ai dureri, iar respirația este normală, relaxată.

Autor articol: Ana Ceornea-psihoterapeut sistemic de cuplu și familie

Arhive

  • martie 2016
  • februarie 2016
  • ianuarie 2016
  • decembrie 2015
  • noiembrie 2015
  • octombrie 2015
  • septembrie 2015
  • august 2015
  • iulie 2015
  • iunie 2015
  • mai 2015
  • aprilie 2015
  • martie 2015
  • februarie 2015
  • ianuarie 2015
  • decembrie 2014

Contact

Iasi, Str. Smardan nr. 58
0749307590
Întâlnirile cu clienții necesită programare telefonică.

Blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

Anulează
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri