Existenta fara efort
”Imagineaza-ti ca esti scufundat in ocean si ca te straduiesti sa ramai la suprafata. Cu cat te lupti mai mult, cu atat devii mai agitat. Fiecare efort suplimentar te epuizeaza din ce in ce mai tare. Atunci cand te lupti cu ceea ce este, tu crezi ca solutia este efortul din ce in ce mai mare…incercarea de a razbi cu intreaga ta fiinta, de a te crampona cu intregul tau corp, de a-ti struni mintea, de a-ti focaliza intreaga energie pentru a ramane la suprafata apei- la urma urmelor lupti pentru viata ta. Devii din ce in ce mai constient de inutilitatea eforturilor tale, dar iti dai seama ca nu poti abandona lupta, orice s-ar intampla. De aceea, te fortezi sa faci un ultim efort si te lupti din rasputeri. Disperarea ta devine frenetica.
Cineva care vrea sa te ajute iti arunca un colac, dar acesta ajunge prea departe de tine. Iti dai seama ca salvarea se afla la doar cativa metri de tine, daca ai putea ajunge la ea in timp util. Mai sigur ca oricand ca efortul este singura ta solutie, iti aduni ultimele puteri, incercand cu disperare sa ajungi la raspunsul tuturor rugaciunilor tale, constient ca pacea, odihna si viata insasi se afla in imediata ta apropiere…daca ai putea ajunge la colac. Daca ai putea face inca un efort suplimentar, te-ai putea bucura de pace, de relaxare si de libertate.
Din pacate, cu fiecare nou efort disperat pe care il faci, valurile pe care le starnesti trimit colacul de salvare din ce in ce mai departe. Lupta ta se intensifica. Mintea ta isi pierde sperantele, dar o fortezi din rasputeri sa se concentreze, caci totul depinde de aceasta batalie finala. Valurile pe care le starnesti trimit insa colacul din ce in ce mai departe de tine…si mai departe inca…
In sfarsit, persoana care a dorit sa te ajute sare ea insasi in apa. Cand iese din nou la suprafata, orice miscare inceteaza. Ea pare ca sta nemiscata…ca si cum s-ar odihni, avand incredere in ceea ce se petrece. Sub suprafata apei, picioarele sale fac miscari line, aproape imposibil de observat de la suprafata…Ea avanseaza fara efost prin apa, avand o incredere nelimitata in puterea gratiei. Apa ramane linistita in jurul ei, iar ea avanseaza lin catre tine. Salvatorul are incredere in miscarile relaxate ale bratelor si picioarelor sale si aluneca aparent fara niciun efort catre tine. Miscarile sale sunt atat de delicate incat par mai degraba o rugaciune soptita decat o activitate.
Agitat in continuare la culme, tu incerci sa avansezi la randul tau catre el, dar la fel ca in cazul colacului, nu faci decat sa te indepartezi. Disperarea ta devine insuportabila…
Auzi o voce linistitoare care iti spune: Relaxeaza-te. Relaxeaza-te pur si simplu. Ai incredere… Esti in siguranta…Intreaga certitudine se afla aici…Tot ce ai nevoie se afla deja aici. Intr-adevar, salvatorul tau avanseaza lin catre tine, plutind gratios prin apa.
Pe masura ce se apropie, dorinta ta de a ajunge la el devine si mai frenetica, dar inainte de a face vreo miscare, auzi din nou vocea salvatorului: „Relaxeaza-te”.
In sfarsit, mesajul sau patrunde in constiinta ta. Totul se petrece intr-o singura clipa. Impotriva tututror instinctelor si conditionarii tale, a tututror lucrurilor pe care le crezi adevarate, alege sa incetezi orice efort si sa te relaxezi. Iti linistesti mintea. Renunti la orice efort si te calmezi. Corpul tau devine nemiscat si –in mod miraculos-salvatorul tau ajunge fara niciun efort la tine.
Atunci, chiar inainte ca el sa ajunga la tine, se intampla ceva. Timpul pare sa se opreasca. Totul devine linistit in jurul tau. Respiratia ta se linisteste si devine usoara. Mintea ta se calmeaza. Orice activitate inceteaza, iar corpul tau se elibereaza de orice tensiune. Devii constient ca esti sustinut cu blandete, imbratisat de un ocean al increderii. In aceasta stare de liniste, iti dai seama ca divinitatea se afla aici. Ea te inconjoara si te sustine din toate partile. Te simti impacat…si te relaxezi profund in imbratisarea gratiei…
Iti dai seama ca salvatorul a ajuns la tine…dar in acest moment realizezi ca nu ai propriu-zis nevoie de el, ca nu ai avut niciodata. Esti deja in siguranta, liber, complet. Plutesti intr-un ocean al increderii in sine. Cu sau fara salvator…este acelasi lucru pentru tine.
Il prinzi pe salvator de talie si privesti in jur, pentru a vedea daca mai exista cineva care se zbate inutil in apa…Devii astfel la randul tau salvatorul cel bun.
Un zambet ironic ti se asterne pe fata cand realizezi absurditate luptei impotriva vietii. Totul pare o gluma cosmica. Tot ce ai cautat vreodata se afla deja in interiorul tau, dar nu ti-ai dat seama de acest lucru decat in momentul in care ai incetat sa te mai zbati, sa te mai lupti, in care te-ai relaxat si ai capatat incredere. Realizezi acum ca ceea ce candva ti se parea de neatins exista de fapt in tine, dar si in toti ceilalti, pretutindeni in creatie. Ceea ce inainte credeai ca „ este undeva in lumea exterioara (o, daca as putea pune mana pe el!)” se afla chiar aici. Este oceanul prezentei, care te imbratiseaza de pretutindeni si te sustine in permanenta”.