De ce sunt EU atât de important?

De ceva vreme, mi-am creat acest motto ”Cea mai importantă persoană din viața mea sunt EU!” și chiar un curs de dezvoltare pe aceeași temă, pentru că eu cred foarte tare în această afirmație. Mulți dintre cei cărora le ajunge la urechi această ”expresie” au tendința de a eticheta, de a judeca, iar clienții mei mă întreabă ”Dar asta nu înseamnă să fiu egoist?”, ”Cum să mă pun pe mine pe primul plan, când o viață întreagă am învățat că trebuie să îi ajut pe ceilalți, trebuie să am grijă de familie, trebuie să (mă) împart și să mă las pe mine la urmă”, ”Dacă-mi dau mie primul sunt un egoist și ”mă bate Dumnezeu” că nu ajut pe celălalt de lângă mine și sunt rău”. Acestea sunt o parte din afirmațiile pe care le aud în mod frecvent legat de această temă de discuție.

Suprasistemul în care trăim, țara, religia cer sacrificiul ca formă de iubire. Dar s-a întrebat cineva vreodată (și m-aș bucura să fie cât mai mulți), ce simte atunci când are un bun sau ”o bucată de pâine” în mână și o dă celuilalt, neținând cont că nu a mâncat toată ziua sau chiar este bolnav, suferă de vreo afecțiune, dar educația și principiile celor șapte ani de acasă spun să dai celorlalți mai necăjiți sau vecinului pentru că altfel te bârfește, te judecă și nu ai vrea să ai o imagine ”pătată” în fața lumii? Întrebam ce simte un astfel de om? Simte frustrare, furie, tristețe, dezamăgire pentru că nu știu a câta mia oară în viața lui a renunțat la el, la nevoile lui să și le satisfacă și s-a gândit la celălalt sau la părinți să nu-i dezmăgească.

Și astfel frustrarea asta adunată astăzi, mâine și mai mult de vreo 10 ani încoace se transformă în boală. Și când vine boala e  mai simplu de spus că este de vină aerul condiționat, înghețata care e rece, curentul, frigul, un aliment care a instalat boala respectivă, nicidecum nu are legătură cu ceva dinlăuntrul nostru. Fiecare sentiment de frustrare, tristețe, durere, necaz, teamă, furie, deznădejde, etc. reprimat și neexprimat se depune pe un organ și astfel ne îmbolnăvim.

Întreb deseori pe clienții mei în cabinet ce au făcut pentru ei în ultima lună prin care să arate că se iubesc? Și… stupefiați și mohorâți, dezamăgiți și triști îmi spun că…nimic. Și atunci privesc și văd pe fața lor o durere profundă, că a trecut aproape o viață, pentru unii și nu au făcut nimic care să le aducă fericirea personală, ci tot timpul altcineva, gen-copilul, mama, tata, soțul, soția- a fost prioritar lui.

Și acum faceți acest exercițiu cu voi înșivă- notați două lucruri pe care le-ați făcut în ultimele două săptămâni sau ultima lună sau chiar șase luni și v-au umplut sufletul de bucurie?

De câte ori nu ați experimentat acest aspect: ați trecut pe lângă o vitrină și ați văzut ceva ”frumos” pentru sufletul vostru, pentru o nevoie personală (de exemplu: o prăjitură apetisantă, o înghețată, o geantă, o pereche de pantofi sau un parfum și lista poate continua oricât) și mintea v-a spus: ”lasă că avem alte priorități, asta nu e important acum” sau ”vin mai târziu sau mâine și îmi cumpăr, că acum mă grăbesc” și…nu ați mai ajuns?

Și, în urma acestor acțiuni sau nevoi nesatisfăcute rămâneți cu un ”gust amar” sau la ceva timp vedeți că aveți o stare de iritare sau furie apărută din senin și nimic nu vă convine. De unde vine asta oare? Păi, de la faptul că, nu ai fost pentru o clipă, cea mai importantă persoană din viața ta, ci altele mereu au fost prioritățile. Și mă supăr și mă doare și sunt furios(ă) și nu mai comunic ca înainte și la serviciu nu mai merg lucrurile la fel și simt că ceva nu e în regulă cu mine și nu știu ce am, dar nu mă regăsesc.

Un alt exercițiu foarte drag mie și pe care-l experimentez foarte des este acesta: ”Ați fost vreodată cu avionul? Știți ce spune stewardesa când prezintă măsurile sau instrucțiunile de prim ajutor în caz de accident sau de turbulențe? Cui punem mai întâi masca de oxigen, fie că suntem părinți și avem un copil alături sau o altă persoană dragă lângă noi? La această întrebare, deși mulți au călătorit măcar o dată cu avionul, dar nu au fost atenți la instrucțiuni sau chiar dacă au fost atenți, răspund că, copilului, e necesar să-i punem primul, pentru ca să îl salvăm, deoarece aceasta este credința sau principilul în care cred. Dar luând logic toată această poveste, vedem că necesar și primordial este ca masca de oxigen să mi-o așez mie mai întâi pentru a putea fi capabil să-mi salvez copilul, deoarece el nu ar ști în situație de criză sau din cauza vârstei ce să facă în aceste condiții ca să ne salveze pe amândoi.

Pe același principiu se bazează și acest motto al meu, pentru că e nevoie ca într-o familie, fiecare individ în parte și în mod special, adultul, să fie echilibrat, liniștit, împăcat cu sine și astfel poate funcționa și familia în întregime. Specialiștii spun că pot fi un bun părinte dacă, cuplul funcționează sănătos și este în armonie și cuplul funcționează, la rândul lui, dacă eu, ca individ sunt bine și liniștit și împăcat cu mine. Și acest lucru este perfect adevărat. De câte ori suntem neliniștitți, frustrați, furioși, negativiști, nici copiii noștri nu sunt în regulă și nici familia nu este liniștită, ci dimpotrivă apar foarte multe și dese conflicte, certuri, despărțiri, probleme cu copiii de sănătate sau de comportament. Un copil nu este echilibrat și fericit, când părinții lui nu sunt în regulă.  Întotdeauna pentru mine în cabinet și nu numai, copilul este simptomul familiei, el arată clar și limpede unde este problema adevărată a acelei familii.

Deci, cu resposabilitate afirm că, dacă eu cred că cea mai importantă persoană din viața mea sunt eu, nu înseamnă că sunt egoist(ă), ci dimpotrivă reprezintă o formă de iubire, valorizare și respect. Când eu cunosc, practic și  aplic iubirea pe mine însumi (însămi) mai întâi, pot da sau arăta și altora. Când, dimpotrivă, sunt plin de năduf și de nemulțumiri, tot acelați lucru ajunge și la cel din fața mea.

Vă doresc cu drag să învățați și să aplicați acest lucru, iubirea proprie, pentru o viață în liniște, iubire, armonie, pace, creație și lumină!

Ce înseamnă psihoterapia și cum se desfășoară o primă ședință

Cei mai mulți dintre oamenii care intră în cabinetul meu, nu au mai fost vreodată într-un astfel de loc și nu știu ce înseamnă un psiholog, cu atât mai mult un psihoterapeut, făcând adesea confuzie cu medicul psihiatru.

Pentru a ”iniția” oarecum ce înseamnă aceste noțiuni noi pentru unii oameni sau pentru o majoritate a poporului român, am să redau puțin cam cum decurge o primă întâlnire, din cadrul procesului de psihoterapie, în cabinetul unui psihoterapeut.

De cele mai multe ori, cel care face programarea vine la ședință, încercând să identifice adresa, locul, mai întâi, cu mari emoții, unii, nerăbdare, durere, dorință de schimbare, disperare sau curiozitate. Încă de la primul telefon, clientul expune natura problemei sau nevoii cu care se confruntă.

Cam așa decurge și începe mai exact, la mine în cabinet, o primă ședință cu un client nou: ”Bună ziua! Bine ați venit! Mă numesc Ana Ceornea și sunt psihoterapeut sistemic de cuplu și familie”. Îi întreb mai apoi dacă au mai avut contact cu un alt psiholog sau un astfel de mediu, dacă știu ce înseamnă și că există o diferență între un psiholog/psihoterapeut și psihiatru. Sunt mulți oameni care vin crezând că le voi da o rețetă la sfârșitul ședinței și că ne vom revedea la control peste câteva luni.

De aceea, e foarte necesar și important de știut că psihoterapia este un întreg proces-procesul terapeutic-care implică mai multe ședințe, în funcție de nevoia și problema clientului. Pentru o schimbare autentică, reală, e nevoie de 6 luni-1 an, pentru a se restructura, reconsolida noua persoană, cu valori noi, principii noi, renunțare la vechile programe moștenite transgenerațional, în proporție de 80-90% din manualul familiei din care provine.

Este explicată clar și deschis, mai apoi, clientului regula confidențialității și anume că, absolut tot ceea ce se discută în cabinet este confidențial și că aceasta este o regulă de bază și o formă de respect față de client, față de mine și de meseria mea dragă. Dacă persoana dorește să împărtășească informațiile primite sau impresii despre ceea ce s-a discutat sau cele de natură personală, este liber să o facă.

Este extrem de utilă și importantă securizarea persoanei. Sunt diverse categorii de oameni, cei pe care îi întâlnesc: cei care nu vor să fie văzuți și își aleg ore în care să nu se poată întâlni cu alți clienți de-ai mei, oamnei care vorbesc foarte încet pentru a nu fi auziți de pe hol sau oameni dezinvolți care vin pentru ei, pentru a-și rezolva nevoia sau problema și nu le pasă cine e e următorul la ușă, ba chiar dau și bună ziua celor/celui care așteaptă să intre după el.

După ce am securizat foarte bine clientul și am creat o atmosferă liniștită și primitoare, cer persoanei să-mi pună nevoia sa sau problema pentru care mi-a solicitat ajutorul. Fiecare, apoi și-o expune în felul său. De asemenea, informez clientul că-i vor adresa întrebări din trecutul său, despre familia sa actuală, despre familia din care provine, iar dacă unele dintre aceste întrebări sunt incomode sau intruzive, îl rog să mă oprească și eu îi voi respecta decizia.

Alt punct important atins în această primă ședință este clarificarea procesului terapeutic, pentru că mulți clienți întreabă câte ședințe îi sunt necesare sau ”în câte ședințe mă faceți bine”. Numărul de ședințe nu pot eu să le spun cu exactitate pentru că țin de mai mulți factori și anume: seriozitatea clientului, implicarea lui, dorința, dar și voința lui pentru schimbare, tipul problemei cu care se confruntă, ce implică ea, frecvența cu care clientul vine la terapie.

E bine să clarific și faptul că ședințele se desfășoară o dată pe săptămână, cu o durată de 50 de minute. Sunt și clienți care doresc să lucreze două ședințe consecutive, în aceeași zi și este posibil acest lucru, deoarece simt că au nevoie de mai mult timp în care să-și ventileze emoțiile, să se desfășoare sau să comunice și să lucreze.

Procesul terapeutic presupune ca, clientul să fie și să devină un actor activ al vindecării sale, spre deosebire de medicina tradițională, unde este un actor pasiv.

După ce și-a expus problema și ceea ce îl neliniștește și răspunde la unele întrebări pe care le consider necesare pentru a-mi formula eu, ca specialist, niște ipoteze de lucru, întreb clientul, dacă-și dorește cu adevărat, să începem un proces împreună, în care, spun eu că, ne luaăm de braț uneori și mergem spre un obiectiv al terapiei. Psihoterapeutul se spune că este o persoană care ține un felinar în mână și merge cu doi pași înaintea clientului pentru a-i lumina calea, deoarece întotdeauna și în mod garantat, toate răspunsurile și soluțiile sunt în interiorul fiecăruia dintre noi, doar că uneori sunt ”acoperite cu nisip sau pământ”.

Un psiholog /psihoterapeut nu dă niciodată sfaturi, cel puțin eu nu fac asta, dau cel mult, recomandări.

Și am ajuns la final, când clientul decide să lucrăm împreună pentru că empatizăm și am început să creăm sau inițiem o relație terapeutică și mergem spre găsirea și propunerea unui obiectiv terapeutic. Acesta, e musai să fie în termeni pozitivi, măsurabil și cuantificabil. Cam asta înseamnă în linii mari trasate, prima ședință a unui proces terapeutic.

Vă recomand cu drag, să experimentați tainele Sinelui și să vă (re)descoperiți potențialul interior și resursele nebănuite!

 

Autor articol: psiholog/psihoterapeut Ana Ceornea

NEVOILE CORPULUI EMOȚIONAL

Sănătatea emoțională implică șapte nevoi fundamentale, în ordinea importanței: frumusețea, creativitatea, încrederea, apartenența, speranța, afecțiunea și scopul sau țelul. Cu cât îți hrănești mai mult corpul emoțional cu aceste nevoi, cu atât te vei îndrepta mai mult spre stăpânirea de sine.

Prima nevoie: frumusețea.

Este surprinzător, nu-i așa? Frumusețea este foarte importantă pentru ființa umană. Aceasta apreciază foarte mult mult faptul de a fi înconjurată de frumusețe. Oamenii nefericiți sau foarte bolnavi sunt cei care nu pot avea nicio frumusețe în jurul lor sau în ei. O persoană înconjurată de urâțenie, care trăiește într-o casă de beton, fără natură în jurul ei, care își neglijează ținuta vestimentară și nu vede nimic frumos în aspectul ei fizic, va avea tendințe sinucigașe puternice. Ființa umană are nevoie să vadă frumusețea prin ochii exteriori și prin cei interiori. Este foarte greu să vezi frumusețea din interior, dacă nu este vizibilă și în exterior. Când te plimbi prin natură, unele lucruri îți merg direct la inimă, prin simplul fapt că le privești. Poate fi vorba despre frumusețea unui copac sau a unui apus de soare. ”Ce îmi poate aduce acest lucru? o să întrebi. Îți umple corpul emoțional. Simți un sentiment de fericire profundă. Este foarte important dacă avem tendința de a asocia frumusețea cu sentimentele. Fiecare moment din viața ta, fiecare circumstanță îți oferă posibilitatea de a te înconjura de frumusețe. Profită de acest lucru. Fiecare acțiune, oricât de măruntă ar fi ea, este un pas în plus spre evoluția ta. Te sfătuiesc să începi cu tine însuți, prin tot ceea ce te privește direct (haine, mâncare…). Alege tot ceea ce este frumos și bun! Acordă mai multă importanță calității decât cantității. Tot cea are legătură cu pielea ta este important. Calitatea unei țesături provoacă un fenomen la nivelul emoțiilor. Cu cât țesătura este mai naturală, cu atât corpul tău se simte mai bine, deoarece îl lași să respire prin ea. Fie că privești o casă, interiorul unui partament, o persoană sau natura, este bine să observi frumusețea. Nu încerca să găsești pata neagră. Acceptă complimentele în loc să încerci să elimini ce nu îți place la tine. Acceptă faptul că frumusețea este întotdeauna mult mai mare peste tot în jurul tău. Dacă ai probleme cu respirația sau cu inima, dacă ai senzația că te sufoci, este foarte posibil să nu poți vedea frumusețe din tine și din jurul tău.

Cea de-a doua nevoie: creativitatea. Creativitatea este expresia individualității tale. A nu crea înseamnă să te distrugi sau să îi imiți pe ceilalți. Reprezintă o nevoie primordială. Când nu o exploatezi, acest lucru îți afectează viața emoțională. Orice persoană de pe pământ poate crea, chiar și oamenii care au un handicap. Creativitatea face parte din ființa umană. Creativitatea se poate exprima printr-un aranjament floral, o haină, un bricolaj sau reparații prin casă, toate acestea adăugând stilul tău personal. Poți crea în orice domeniu. Ai un talent special pentru ceva anume. Regăsește-ți talentele din copilărie. Folosindu-ți talentele, făcând ceva care vine din tine, dai viață creativității tale. Nu ești o copie a altcuiva. Unii oameni își folosesc creativitatea în munca lor  de zi cu zi. Pentru ei este normal să aibă o viață mai pasivă, în afara muncii lor. A crea înseamnă în același timp a-ți crea viața, a lua decizii pentru existența ta. Lipsa creativității afectează organele genitale sau zona gâtului.

A treia nevoie: încrederea. Ce înseamnă să ai încredere în tine? Există mai multe răspunsuri posibile. Mulți oameni confundă încrederea cu curajul, perseverența, tenacitatea…Încrederea în sine nu înseamnă să fii perseverent sau să îți înfrunți fricile: acesta este curajul. Înseamnă capacitatea de a te încrede în tine, de a te exprima, de a te dezvălui unei persoane fără să-ți fie teamă că vei fi criticat. Cu cât înveți mai mult să ai încredere în tine, să te dezvălui celorlalți, fără să alegi, cu atât vei dezvola mai mult încrederea în tine. Astfel vei atrage încrederea celorlalți. Imaginează-ți că o persoană foarte apropiată ție îți încredințează toate gândurile ei secrete și se deschide complet față de tine. Nu simți și tu dorința să te deschizi față de ea? Aceeași situație poate apărea și între un angajat și șeful lui. Un angajat capabil să se dezvăluie, să își exprime emoțiile și să spună exact ceea ce trăiește, în momentul în care trăiește acel lucru, va câștiga mai mult încrederea șefului său.  Încrederea în tine te va ajuta să te dezvălui în fața oricui. Dar trebuie să existe totuși o măsură! Asta nu înseamnă că poți povesti viața oricui îți apare în cale, totuși dacă ai o nevoie spontană să te destăinui cuiva, fără ca să cunoști acea persoană, fă-o. Frica ta de a te dezvălui, de a fi judecat, se va risipi treptat. Nu te vei mai gândi la ce ar putea crede interlocutorul tău despre tine. A avea încredere în tine înseamnă a alege. Nu este un lucru înnăscut sau ereditar, ci tu ești cel care decide să aibă încredere în sine, prin încercările tale personale și zilnice și prin voința ta de a învăța să te dezvălui. Lipsa încrederii în sine induce automat lipsa încrederii în ceilalți. Problemele legate de eliminarea renală sau intestinală sunt adeseori simptomele fizice ale lipsei de încredere.

A patra nevoie: apartenența. Ființa umană are nevoie să simtă că aparține unui loc, unui grup. Copilul retras, fără un grup de apartenență devine nefericit. Mulți adulți suferă de singurătate din cauza lipsei acestei apartenențe. Apartenența provine din interiorul tău. Tu ești cel care decide să aparții unui loc, oricând și cu oricine. Ai tendința de a frecventa același restaurant, același grup de prieteni sau același loc de vacanță? Este un semn că în prezent îți lipsește apartenența. Probabil ai multe dificultăți de adaptare, de a te simți bine într-un loc nou. Nu accepți faptul că pământul este pentru toată lumea și nici că aparții oricărui loc unde dorești tu. Nu există niciun loc care să nu fie făcut pentru tine. În orice moment tu alegi să aparții unui loc. Apartenența nu înseamnă că vrei să locuiești peste tot. Dar, oricare ar fi locul în care te găsești, fie că ești în bogăție, fie în sărăcie, spune-ți că ai dreptul să fii în acel moment acolo. Acceptând această noțiune, vei elimina orice disconfort și orice senzație străină de a fi într-un loc ”neobișnuit”. Persoana căreia îi lipsește apartenența suferă de un gol interior și va fi tentată să umple acel gol prin băutură sau mâncare. Poate avea probleme cu greutatea sau o problemă la nivelul sistemului digestiv. Poate deveni, de asemenea, foarte posesivă cu ceilalți pentru a încerca să compenseze sentimentul ei de non-apartenență.

A cincea nevoie: speranța. Să îți imaginezi că ești prins sub pământ, în spațiul unui tunel fără nicio deschidere, să fii convins că nu există nicio speranță de a ieși de acolo… ar fi mai bine să mori! Dar dacă îți imaginezi că undeva departe, strălucește o luminiță, totul se schimbă. Acel mic grăunte de lumină redă viața și energia speranței. Timpul necesar pentru a ajunge la capătul tunelului nu va mai fi un obstacol. Este la fel și în cazul ființei umane. Trebuie să știi că te îndrepți mereu spre lumină. Există ceva fantastic la capătul drumului tău. Trebuie să îți păstrezi speranța că totul va fi mai bine. Ceea ce trăiești acum sunt experiențe. Există pentru a te învăța ceva despre tine și pe măsură ce vei învăța, va fi tot mai multă lumină, mai multă căldură și iubire în tine. Oamenii fără speranță sunt adeseori depresivi sau suferă de tensiune scăzută.

Cea de a șasea nevoie: afecțiunea. Dacă îți lipsește afecțiunea, cine a uitat să o semene? Privind în jurul tău, este ușor să observi că ființa umană acordă adeseori mai multă afecțiune animalelor decât semenilor ei, oamenii. Atingerea fizică nu este singurul mod de a-ți exprima afecțiunea. Un cuvânt de încurajare, o floare din când în când, o vorbă de dragoste sau un compliment pot ilustra afecțiunea. Ceea ce faci pentru ceilalți, poți să faci și pentru tine, deoarece afecțiunea este și pentru tine. Să nu uiți de tine! Pe pământ, energia se află la baza oricărui lucru. astfel, pentru a obține ceva trebuie să investești energie. Cu cât vei face să circule mai mult energia afecțiunii, cu atât vei avea mai multă afecțiune în viața ta. S-a demonstrat că un bebeluș care nu primește decât nevoile primordiale (lapte, schimbarea scutecelor, etc), fără nici cea mai mică formă de afecțiune din partea părinților, se lasă să moară, atât de importantă este pentru el această nevoie. Afecțiune înseamnă și a afecta pe altcineva. De aceea, atâția oameni fac totul pentru a atrage afecțiunea celorlalți. Oferim cadouri, tot felul de lucruri, spunem ”da”, deși am vrea să spunem ”Nu”. Toate acestea pentru a avea parte de atenție. Ființa umană are nevoia să simtă că afectează pe cineva, că are o afecțiune pentru cineva.  Dacă ai decide să nu afectezi viața nimănui, deoarece te consideri lipsit de importanță, ai începe să te retragi, să-ți înfrânezi elanurile de afecțiune. Și cei din jurul tău vor face la fel. Nu este armonios să te lași afectat de anturajul tău, dacă tu nu îi afectezi pe cei din jurul tău. Acest lucru dezechilibrează schimbul de energie.

A șaptea nevoie: scopul, țelul. Este un lucru foarte important să ai unul sau mai multe scopuri în viață. Dacă ți-aș spune: ”Îți dau un minut pentru a-mi spune care sunt scopurile tale pe termen scurt (șase luni), pe termen mediu (cinci ani) și pe termen lung (douăzeci ani)”, ce o să-mi răspunzi? O să reușești să îmi spui trei scopuri pentru fiecare interval de timp? Ar fi destul de greu, nu-i așa? Este foarte important să ai un scop precis. Doar prin acest fapt, pofta ta de viață se accentuează. Nu ezita să ai țeluri mari! Este mai bine să ratezi un scop măreț decât să atingi un scop mic! Există sute de persoane care trăiesc singure. Ar vrea să întâlnească pe cineva compatibil cu ele, dar nu fac nimic pentru a reuși. Rămân la nivelul visului. Visul devine realitate dacă îl transformi în scop. Vei vedea: dacă ai un scop vei avea mai multă poftă de viață. Te vei trezi dimineața plin de elan, deoarece ai un motiv pentru a trăi. Dacă nu ai niciun scop în viață, vei fi adeseori lipsit de energie. Îți pierzi gustul de a face orice. Vor fi afectate mai mult brațele, picioarele, ochii, urechile, nasul.

M-AM HOTĂRÂT SĂ ÎMI RESPECT NEVOILE CORPULUI EMOȚIONAL ȘI SĂ ÎMI REGĂSESC ASTFEL SĂNĂTATEA EMOȚIONALĂ.

Sursa: Lise Bourbeau

EȘTI CEEA CE CREZI CĂ EȘTI!

Este evident că, în mare parte, comportamentul uman este greu de înțeles. Te-ai întrebat vreodată de ce un agent de vânzări alege să-l salute pe un client: ”Cu ce vă pot ajuta, domnule?” și să-l ignore pe altul? Sau de ce un bărbat alege să-i deschidă ușa unei femei, însă nu și alteia? Sau de ce un angajat îndeplinește constant instrucțiunile unui superior, însă le execută în silă pe cele date de un alt superior? Sau de ce suntem mai interesați de spusele unei persoane, decât de ale alteia?

Privește în jurul tău! Vei observa că unii oameni au parte de un tratament de de genul: ”Bună, amice!”, în timp ce alții beneficiază de o atenție sinceră și de o importanță evidențiată prin cuvinte ca: ”Da, domnule!” Privește în jur! Vei observa că unii oameni aspiră încredere, loialitate și admirație, în vreme ce alții nu.

Privește lumea mai îndeaproape și vei observa că acele persoane care impun cel mai mare respect se bucură, în acelați timp, de cel mai mare succes. Care să fie explicația? Ea poate fi sintetizată printr-un singur cuvânt: gândirea. Gâdirea face ca lucrurile să fie astfel. Ceilalți văd în noi ceea ce vedem noi în noi înșine. Suntem tratați așa cum credem că merităm!

Gândirea face ca lucrurile să fie așa. Individul care se gândește că este inferior, indiferent care îi sunt calificările reale, este inferior. Pentru că gândirea reglează acțiunile. Dacă un om se simte inferior, el acționează ca atare și nicio mască sau aparență pe care o afișează, nu va ascunde acest sentiment fundamental pentru multă vreme. Persoana care simte că nu este importantă nici nu este.

De cealaltă parte, un individ care crede cu adevărat că poate face față sarcinilor este capabil. Pentru a fi importanți, trebuie să ne gândim că suntem importanți, să gândim cu adevărat acest lucru, apoi ceilalți vor începe și ei să gândească la fel. Iată din nou logica acestui fapt:

Felul în care gândești determină felul în care acționezi.

Felul în care acționezi determină la rândul lui: felul în care ceilalți reacționează față de tine.

Ca și celelalte faze ale programului tău personal de atingere a succesului, câștigarea respectului celorlalți este, în principiu, un lucru simplu. Pentru a câștiga respectul altora, trebuie să te gândești mai întâi că meriți să fii respectat. Și cu cât te respecți mai mult, cu atât te vor respecta și ceilalți oameni. Testează acest principiu! Poți să respecți un individ care locuiește într-un cartier rău famat? Desigur că nu! De ce? Pentru că sărmanul individ nu se respectă pe sine. El se lasă pradă degradării umane dintr-o lipsă de respect față de propria persoană.

Respectul de sine se manifestă în tot ceea ce facem. Să ne focalizăm  acum atenția asupra unor modalități specifice prin care ne putem consolida respectul de sine și, prin urmare și respectul celorlați față de noi.

Adoptă o înfățișare demnă de un om important- te va ajuta să te simți important!

Regulă: ține minte că înfățișarea ta fizică ”vorbește” despre tine. Asigură-te că aceasta transmite lucruri pozitive despre tine. Nu ieși niciodată din casă fără să te asiguri că arăți așa cum îți dorești să fii.

”De obicei, poți să identifici un tânăr cu probleme doar prin felul în care artă. Desigur, nu e corect, însă e un fapt concret: oamenii din ziua de azi judecă un tânăr după înfățișare. Iar odată ce au etichetat un tip, le este greu să-și mai schimbe părerea, atitudinea față de el. Luați în seamă la copilul dumneavoastră! Priviți-l prin ochii profesorului lui, prin ochii vecinulor lui.  S-ar putea ca felul în care arată, hainele pe care le poartă să creeze o impresie greșită? Vă asigurați că el arată așa cum ar trebui, că se îmbracă adecvat, oriunde merge?

Te costă atât de puțin să arăți bine! Îmbracă-te corect, contează întotdeauna! Amintește-ți că trebuie să arăți important, pentru că asta te ajută să gândești ca un om important. Folosește îmbrăcămintea ca pe un instrument de îmbunătățire a stării tale de spirit, de consolidare a încrederii în sine.

Propria înfățișare fizică îți vorbește atât ție, cât și celorlalți. Ea determină, totodată, ceea ce gândesc ceilalți despre tine. În teorie, e plăcut să auzi că oamenii ar trebui să ia seama la intelectul cuiva, nu la hainele sale. Însă nu te lăsa indus în eroare! Oamenii te evaluează mai ales prin prisma înfățișării tale. Înfățișarea este punctul de plecare în evaluarea celuilalt. Iar primele impresii durează mult mai mult decât timpul necesar formării lor.

Concluzia este următoarea: cu cât ai un ambalaj mai bun, cu atât te vei bucura de mai multă recunoaștere publică.  Mâine, identifică persoana cea mai respectată și curtată în restaurante, autobuze, pe coridoarele aglomerate, în magazine și la locul de muncă. Oamenii le privesc pe celelalte persoane, le fac o evaluare rapidă și adesea, subconștientă și apoi le tratează ca atare.

Da, înfățișarea unei persoane vorbește de la sine. Înfățișarea unei persoane bine îmbrăcate transmite lucruri pozitive, adică: ”Iată o persoană importantă: inteligentă, împlinită și de nădejde. Acest om poate fi privit cu respect și admirație și este demn de încredere. Se respectă pe el însuși și-l respect și eu.”

Înfățișarea unui individ neglijent transmite lucruri negative, adică: ”Iată o persoană care nu se descurcă bine. E neatentă, ineficientă, lipsită de importanță. E un om mediocru, la fel ca mulți alții. Nu merită să-i acord nicio atenție specială. E un om obișnuit să fie tratat prost de cei din jur”.

În cadrul programelor de instruire, când se insistă pe îndemnul: ”Pune accent pe înfățișarea ta fizică!”, oamenii spun aproape întotdeauna: ”M-am convins! Înfățișarea fizică este, într-adevăr, importantă. Însă credeți că eu îmi permit să-mi cumpăr haine care să mă facă să mă simt cu adevărat important și care să îi determine pe ceilalți sî mă trateze cu respect? Această întrebare nedumerește multă lume. Însă răspunsul este cu adevărat unul simplu: plătește de două ori mai mult și cumpără de două ori mai puțin. Aplică acest principiu când îți cumperi orice fel de haină. În ceea ce privește înfățișarea fizică, calitatea este mult mai importantă decât cantitatea. Când vei pune în practică acest principiu, vei descoperi că atât respectul de sine, cât și respectul pe care ți-l arată ceilalți se vor consolida. Și vei constata că, atunci când plătești de două ori mai mult și cumperi de două ori mai puțin, ești, de fapt, econom, pentru că:

1. Articolele tale de îmbrăcăminte vor rezista de două ori mai mult, deoarece sunt de două ori mai bune, iar ca regulă, hainele tale vor transmite ideea de ”calitate” pe tot intervalul purtării lor.
2. Ceea ce cumperi se va demoda mai greu, îmbrăcămintea mai bună este mereu în vogă.
3. Vei primi mereu sfaturi; comerciații care vând costume mai scumpe sunt, de obicei, mult mai interesați să te ajute să găsești îmbrăcămintea potrivită, spre deosebire de comercianții care vând haine mai ieftine.

Nu uita: înfățișarea fizică îți vorbește atât ție, cât și celorlalți. Asigură-te că mesajul transmis de aspectul tău fizic este următorul: ”Iată o persoană care se respectă pe sine. E un om important. Tratează-l ca atare!”

Faptul de a arăta cât de bine poți este o datorie față de ceilalți oameni- însă mai presus de orice, este o datorie față de tine însuți.

Ești cine crezi că ești! Dacă înfățișarea ta te face să te percepi ca pe un om inferior înseamnă că, chiar ești inferior. Dacă aspectul tău fizic te face să crezi că ești insignifiant, atunci chiar ești insignifiant. Îngrijește-te cât mai bine cu putință și vei gândi și vei acționa din ce în ce mai bine!

 

Sursa: Dr. David Schwartz- Puterea magică a gândului