Rezolvarea problemelor neterminate

Până când nu vom ajunge într-un spațiu al iertării de sine, nu ne vom putea manifesta Sinele mai înalt și trăi viața viselor noastre. Cum putem considera că merităm iubire, succes, abundență sau sănătate perfectă atunci când poveștile trecutului nostru ne reamintesc în permanență că avem defecte și că suntem lipsiți de importanță? Cum ne putem trezi în fiecare dimineață cerând ce este mai bun de la univers, atunci când ne pedepsim singuri pentru egoismul nostru și continuăm să ne simțim rău deoarece am eșuat în relațiile pe care le-am avut?

cadran

Cum putem primi deschis grația divină, știind că în trecut ne-am bătut fratele sau ne-am agresat emoțional sora? Cum ne putem respecta pe noi înșine, știind că ne ignorăm în continuare chemările propriei voci interioare? Chestiunile nerezolvate sunt sursa vinei noastre. ”Mintea vinovată se așteaptă să fie pedepsită. Vina vă va face să atrageți oamenii și/sau situațiile care să valideze gândurile culpabile nerezolvate despre voi înșivă”!

Vina noastră provine din faptul că nu ne ascultăm pe noi înșine, că facem alegeri care se împotrivesc credințelor noastre de miez, că-i dezamăgim pe cei dragi și că alegem comportamente pe care le condiderăm a fi egoiste. Sursa vinei noastre este gândirea că am făcut ceva greșit sau rău. Ne temem și ne așteptăm că vom atrage pedeapsa pe care credem că o merităm cu adevărat.

Până când nu ne rezolvăm problemele din trecut, ne vom pedepsi pe noi înșine la nivel inconștient prin refuzarea iubirii, succesului și a abundenței pe care ni le dorim.

Până când nu ne împăcăm și nu ne iertăm pe noi înșine pentru toate aspectele din viață și din experiențele trăite, vom continua să ne folosim trecutul ca să ne pedepsim și să ne sabotăm cele mai profunde visuri. Iertarea de sine se petrece atunci când ne permitem să fim vulnerabili și să simțim compasiune pentru luptele interioare. Atunci când ne putem ierta pe noi înșine, ajungem să înțelegem de ce suntem așa cum suntem, de ce credem ceea ce credem și de ce simțim ceea ce simțim.

Vom reuși să extragem toată înțelepciunea conținută în ansamblul întâmplărilor doar când ne acceptăm povestea și ne iertăm pe noi înșine. Numai atunci vom fi liberi să trăim în afara limitărilor stabilite de convingerile umbrei și de poveștile noastre.

AJUNGE LA O STARE DE ÎMPĂCARE CU JUDECĂTORUL LĂUNTRIC. Până când nu ne împăcăm cu judecătorul lăuntric, nu ne vom permite niciodată să simțim și să primim iertarea divină. Judecătorul nostru interior știe care este diferența dintre corect și greșit.

Ne agresăm pe noi înșine, atunci când nu ne ascultăm, nu avem încredere în instincte și nu cerem ceea ce vrem. Ne agresăm pe noi înșine, atunci când ne ignorăm visurile, când nu ne facem timp pentru a ne îngriji sau când nu face ca viața interioară să fie o prioritate. Ne agresăm, ori de câte ori nu ne apreciem și nu ne recunoaștem propriile eforturi și de fiecare dată când ne negăm darurile speciale. Ne agresăm pe noi înșine, atunci când alegem să ne concetrăm mai mult pe defecte decât pe frumusețea pe care o avem. Ne agresăm atunci când nu ne oferim alimentația după care flămânzim, atunci când facem alegeri greșite și atunci când refuzăm să ne iertăm pentru ceea ce am făcut. Ne agresăm pe noi înșine, în momentul în care nu ne oferim compasiune pentru greșelile făcute, când petrecem mai mult timp ascultând negativitatea Umbrei, decât iubirea inimilor noastre. Ne agresăm pe noi înșine, atunci când ne uităm la ceea ce este rău la persoana noastră și nu la ce este bun, atunci când nu facem ceea ce ne aduce bucurie. Ne agresăm pe noi înșine, prin faptul că ne considerăm mai mici decât suntem.

Ne agresăm corpul, atunci când:

  • Mâncăm în exces.
  • Mâncăm lucruri depre care știm că nu ne fac bine.
  • Nu ne respectăm regimul de viață.
  • Spunem că vom face exerciții fizice, dar nu ne ținem de cuvânt.
  • Nu ne face destul timp pentru odihnă și recreere.
  • Ne autoabuzăm prin țigări, alcool sau droguri.
  • Ne criticăm, atunci când ne privim în oglindă.
  • Suntem mai atenți la defectele pe care le avem, decât la frumusețea noastră.
  • Acceptăm să fim ocupați, încât să nu putem primi semnalele trimise de corpul nostru.
  • Ascultăm dialogurile interne de dispreț de sine.

Ne agresăm pe noi înșine în relații, atunci când:

  • Nu petrecem timp cu cei dragi.
  • Rămânem în relații cu oameni care ne abuzează fizic sau emoțional.
  • Facem cu prietenii sau pentru ei, lucruri pe care nu dorim să le facem.
  • Facem sex, când nu-l dorim.
  • Îi bârfim pe ceilalți.
  • Nu ne arătăm sentimentele.
  • Nu ne oferim intimitate, atunci când ne-o dorim.
  • Nu respectăm înțelegerile și angajamentele cu ceilalți.
  • Pretindem că ne plac unii oameni, atunci când nu este adevărat.
  • Ne depășim limitele personale sau ne compromitem integritatea.
  • Facem ca nevoile altora să fie mai importante decât ale noastre.

 

Sursa: Debbie Ford

Anunțuri

Caracteristicile unui trai conștient

Un trai conștient presupune:

505689_rozy_chasy_chtivo_4284x3158_www.Gde-Fon.com

O minte mai degrabă activă decât pasivă.

O inteligență de a cărei funcționalitate te bucuri.

Să fii prezent la ce se întâmplă lângă tine, fără să pierzi din vedere contextul mai larg.

Să te îndrepți către faptele relevante și nu să le eviți.

Procuparea de a face diferența între fapte, interpretări și emoții.

Observarea și confruntarea impulsurilor mele pentru a evita sau nega realitatea dureroasă și amenințătoare.

Să fii preocupat să știi ”unde te afli” în raport cu diversele tale scopuri și proiecte (personale sau profesionale) și dacă reușești sau nu.

Să fii preocupat să știi dacă acțiunile tale se aliniază cu scopurile.

Căutarea unui feedback din mediu înconjurător astfel încât să-mi ajustez sau să-mi corectez evoluția dacă este cazul.

Să perseverezi în încercarea de a înțelege, în ciuda dificultăților.

Să fii receptiv la noile cunoștințe și să fii dispus să reexaminezi vechile ipoteze.

Să fii dispus să vezi și să corectezi greșelile.

Să încerci întotdeauna să-ți extinzi conștientizarea- un angajament către învățare-prin urmare, un angajament către dezvoltare ca mod de viață.

Grija de a înțelege lumea din jurul tău.

Grija de a cunoaște nu numai realitatea externă, ci și pe cea internă, realitatea nevoilor, sentimentelor, aspirațiilor și motivelor, astfel încât să nu mai fiu un străin sau un mister pentru mine însumi.

Grija de a fi conștient de valorile după care acționez și care mă ghidează, dar și de originile lor, astfel încât să nu fiu condus de valori pe care să le adopt în mod irațional și să le accept de la ceilalți.

Frica și suferința ar trebui considerate niște semnale în fața cărora să nu-ți închizi ochii, ci să-i deschizi larg.

Un an nou trăit în liniște, prezent, armonie și iubire!Un an minunat!

Sursa: Nathaniel Branden

 

Cum îl pot ajuta pe partenerul meu să se schimbe fără să fiu nevoit să-mi schimb partenerul?

Iată și răspunsul: dacă străinul din partenerul tău te deranjează, asta se întâmplă pentru că există și în tine un străin care te deranjează, fără să îți dai seama de acest lucru. Acest străin se ascunde în Umbra ta, celălalt nu face decât să-ți reamintească de existența lui. Umbra reprezintă partea ascunsă a unui individ. O păstrăm ascunsă, deoarece nu vrem să o vadă ceilalți, de teamă să nu fim judecați. În realitate, Umbra se referă la tot ce considerăm neatrăgător în noi.

6064_3

Încercăm să ”punem în umbră” tot ce nu ne place, astfel încât aceste părți din noi să nu ne facă rău. Numai că Umbra nu este ceva lipsit de viață. Inconștientul e mai mult decât viu. Tot ce noi condamnăm la uitare câștigă tocmai prin asta, forța de a ne chinui și de a ne obseda, fie că este vorba despre trăsăturile noastre sau despre comportamenul celuilalt.

De fapt, elaborăm mai multe strategii pentru a pune bețe în roate conștientizării Umbrei. În cea mai mare parte a timpului, ne proiectăm propriile complexe din afara noastră. Cu alte cuvinte, le împrumutăm celorlalți trăsături ale eului nostru, pe care nu vrem să le recunoaștem. Astfel, ele ni se înfățișează la celălalt înainte de a le putea recunoaște la noi înșine.

Cuvîntul ”proiecție” are o etimologie comună cu „proiectil”, pentru că, de cele mai multe ori ne folosim proiecțiile pe post de proiectile, ca să-i atingem și rănim pe ceilalți. Acest lucru devine evident orri de câte ori îl scoatem pe celălalt țap ispășitor pentru lucruri care provin din Umbra noastră; acestea ne aparțin, dar ne eliberăm de ele pe seama celuilalt.

Intrăm astfel pe teritoriul excluderii. Există din ce în ce mai mulți indivizi excluși în lumea în care trăim, atât la nivelul comunităților, cât și la cel al națiunilor. Pentru noi, aceștia reprezintă tot ce refuzăm să ne asumăm. Trăim cu impresia că indivizii excluși vin de undeva din exterior, că ne putem debara de ei închizându-le pur și simplu, ușa casei noastre și ferecând porțile țării în care trăim, numai că ei trăiesc în noi. Aceștia reprezintă acele părți din noi pe care nu vrem să le vedem. Ne protejează de o lume solară, impecabilă, bună și frumoasă, însă complet pustie.

Dominarea Umbrei. Folosirea unui țap ispășitor reprezintă o încercare de a domina tot ce este diferit de noi. În forma sa cea mai inocentă, această încercare va avea drept efect arătarea celuilalt cu degetul și aplicarea unui etichete devalorizante. Iată de ce întotdeauna ceilalți sunt leneși, mincinoși, egocentriști și nu noi înșine. Îi acuzăm de ceea ce ne deranjează la propria noastră persoană, dar nu recunoaștem.

Negarea Umbrei. Nu se întâmplă întotdeauna să acționăm împotriva celuilalt pentru a repinge Umbra. Unul din mijloacele cele mai răspândite de a negocia cu diferența, constă în negarea acesteia, prin abolirea oricărei reacții și adormirea temerilor. Putem recurge, de exemplu, la droguri sau la alcool, dacă asta ne ajută să tolerăm particularitățile mediului nostru imediat. În felul acesta, încercăm să redobândim un sentiment de bunăstare interioară. Intrăm într-un joc secund, în care contururile se rotunjesc, unde regăsim pentru o scurtă perioadă de timp confortul și sentimentul de autotputernicie, care ne-au marcat copilăria. Doar dacă nu cumva găsim în substanța folosită forța necesară pentru a înfrunta în mod agresiv ceea ce ne deranjează la celălalt. În ambele cazuri, ne situăm la polul opus unei integrări pozitive a diferențelor.

Orele nesfârșite petrecute în fața televizorului sau a calculatorului ar putea juca același rol. Regăsim aici o simbioză binefăcătoare- ne impregnăm cu imagini, la fel cum bebelușul se îndoapă cu lapte, și ne ducem la culcare. În fața ecranului facem cunoștință cu teama și teroarea, dar sub forma unui joc.

O altă strategie, care nu ne afectează decât pe noi înșine, constă în închiderea în sine, în a trăi numai în funcție de propriile nevoi. Închiderea în sine, la fel ca și celelalte metode, riscă să nu aducă pacea visată, pentru că dușmanul se află în interiorul nostru.

 

Sursa: Guy Corneau

Astăzi nu voi judeca critic nimic din ceea ce se va petrece

Te-ai gândit vreodată să te focalizezi timp de o zi întreagă asupra acceptării depline a tuturor situațiilor și persoanelor, fără să respingi nimic și pe nimeni și fără să faci judecăți critice? Cei mai mulți oameni cred că această sarcină este extrem de dificilă, întrucât rareori se întâmplă să treacă măcar câteva clipe fără să emită o astfel de judecată.

Hindi SMS 2

Dacă s-ar gândi serios la această chestiune, cei mai mulți dintre ei s-ar cutremura dându-și seama cât de des își acuză sau își condamnă semenii sau pe ei înșiși. O bună parte dintre ei ar ajunge probabil la concluzia că este aproape imposibil să renunțe la judecățile lor critice. În realitate, singura premisă necesară este voința de a face acest lucru, fără a ne aștepta să devenim perfecți de la prima încercare de acest fel. Renunțarea la vechiurile obiceiuri indezirabile nu se poate produce decât printr-o practică repetată și perseverentă.

Cei mai mulți dintre oameni suferă de  o așa-numită ”viziune tunelară”. Ei nu îi percep pe cei din fața lor ca pe niște ființe integrale, ci doar în mod fragmentar. De aceea, mintea lor interpretează ceea ce vede ca fiind un defect. Societatea și sistemul educațional pun un foarte mare accent pe criticismul constructiv, deși acesta nu reprezintă decât o mască pentru căutarea de noduri în papură și pentru găsirea de defecte.

Ori de câte ori constatăm că facem greșeli cu partenerii noștri, cu copiii, cu prietenii și chiar cu alte persoane necunoscute, noi ar trebui să liniștim mintea, să ne observăm gândurile, dându-ne astfel seama că tentația de a găsi defecte în toți ceilalți depinde în totalitate de experiențele noastre din trecut.

Obiceiul de a ne autoevalua și de a-i evalua în permanență pe cei din jur, nu poate conduce decât la teamă sau în cel mai bun caz la o iubire condiționată. Pentru a experimenta iubirea necondiționată, este bine să ne eliberăm de evaluatorul interior, înlocuindu-l cu vocea interioară care ne spune (și care se adresează inclusiv celor din jur, spunându-le): ”Te iubesc în totalitate, exact așa cum ești”.

Dacă vom lua hotărârea fermă de a percepe lumea excluiv prin ochii Iubirii, ne va fi din ce în ce mai ușor să ne concentrăm asupra calităților celor din jur, trecând astfel cu vederea defectele lor. Este foarte important să aplicăm această lecție tuturor oamenilor, inclusiv nouă înșine. Altfel spus, noi ne putem percepe inclusiv pe noi înșine prin ochii Iubirii.

Renunțarea la judecățile critice reprezintă o cale ideală de a renunța la teamă și de a experimenta Iubirea. Ori de câte ori emitem o judecată critică ce ne generează o stare de mânie au un gând de atac, acestea se întorc inevitabil împotriva noastră. La fel, dacă renunțăm la judecățile critice și nu emitem decât Iubire, aceasta se întoarce asupra noastră.

 Ia decizia ca astăzi să fii non-judicativ și să nu mai acuzi pe nimeni, nici măcar în sinea ta. Privește-i pe toți oamenii ca pe niște expresii ale Iubirii au ca pe niște ființe speriate care cer ajutor, solicitând practic Iubirea celor din jur.

 

Sursa: Gerald G. Jampolski

Despre emoții…

Există emoții care duc la conștientizare și emoții care împiedică conștientizarea. Există emoții care fac posibilă o soluție, de exemplu iubirea și emoții care împiedică o soluție, de exemplu ura. Deci, este vital să le diferențiem.

images1-259x175

Emoțiile pot fi împărțite în mai multe tipuri:

Primul tip sunt emoțiile primare, care apar dintr-o situație imediată și răspund acelei situații. Când o mamă moare și copilul ei este copleșit de durere și suspină  cu amărăciune, aceea este o emoție primară. E adecvată situației. Emoțiile primare sunt adesea foarte intense, dar nu durează prea mult. În clipa în care cineva se lasă cuprins de ele, mainifestarea lor încetează și persoana trece peste, emoțiile se sfârșesc. Emoțiile primare sunt de asemenea conștiente și direcționate către exterior. De exemplu, când copilul plânge de durere, el plânge cu ochii deschiși.

Dacă o persoană închide ochii, ea experimentează alt tip de emoții, de regulă, emoții secundare. Emoțiile secundare sunt un substitut pentru intensitatea emoțiilor primare. Unii se hrănesc cu emoții secundare. Și individul nu se desprinde de ele, pentru că ele sunt un mecanism de apărare împotriva acțiunii. Emoțiile secundare împiedică acțiunea.

O emoție primară nu te face să te simți stânjenit, ceilalți sunt capabili să empatizeze cu tine și să o împărtășească. Această empatie ne face să ne simțim mai puternici. Chiar dacă empatizăm cu situația altei persoane, nu pierdem nimic de la noi. În mod contrar, în fața uneii persoane care manifestă emoții secundare ne simțim neajutorați, chiar iritați. Ne simțim folosiți. Emoțiile secundare caută să obțină atenția, în timp ce emoțiile primare nu. Emoțiile primare ne implică într-o situație în care empatizăm, dar în același timp rămânem centrați. Cu emoțiile secundare se întâmplă invers. Ochii închiși sunt cel mai clar indicator că avem de-a face cu emoții secundare. Sursa emoțiilor secundare este o imagine interioară, nu realitatea.

Fericirea

Unii oameni sunt în căutarea fericirii pentru că ei cred că numai așa o pot dobândi. Ei poartă ochelari de cal și sunt în permanență în goana după fericire. Între timp, fericirea e alături de ei și nu-i poate prinde din urmă pentru că ei aleargă prea departe în față.

Lasă fericirea să plece. Dar dacă vine și-ți bate la ușă, dă-i drumul. Sau poți să lași ușa deschisă și să aștepți. Atunci fericirea poate veni și pleca după cum poftește și se va simți ca acasă la tine.

Pe moment te simți bine, dar se poate termina rău. Atunci când lucrurile ar fi putut să se sfârșească rău, dar se sfârșesc bine, atunci poți să te înclini în fața fericirii cu smerenie și să-i spui: Îți mulțumesc că ai venit.” În acest fel, accepți fericirea fără să fii nevoit să faci ceva. Îi dai un loc atâta tmp cât vrea să rămână și când vrea să plece, o lași să plece, cu smerenie. Atunci sufletul tău este împăcat. Aceasta este o fericire silențioasă sau o bucurie. Și vei permite acestei bucurii să radieze, în cadrul familiei tale, de exemplu. Poți să vezi că radiază, doar uitându-te la fețele lor.

Semne ale fericirii

Dacă o persoană face o treabă bună, dacă are succes în ceea ce face și acel lucru funcționează, atunci ea este fericită. Această fericire este resimțită ca o împlinire. Este independentă de așa numitul sentiment de fericire. Este o stare de completitudine. Ea generează un simț al bunăstării, chiar dacă situația în sine poate fi dificilă.

Apoi, mai este serenitatea. Și aceasta este fericire. Pot avea acest sentiment împreună cu alți oameni, dar de asemenea în mod independent de ei. Acest sentiment al serenității se instalează atunci când mi-am acceptat părinții și ei pot sălășlui în mine întregi, așa cum sunt.  Dacă îți accepți părinții în acest fel, vei descoperi că tot ce este bun de la ei curge către tine și că tot ceea ce ai respins la ei sau de ce ți-a fost teamă, nu te mai afectează. Dacă reușești acest lucru, vei deveni conștient de creșterea propriei fericiri.

 

Sursa: Bert Hellinger

Copilul- cenușăreasă

Ca să ni-l închipuim mai bine, putem spune că el este copilul care n-a găsit niciodată deschisă ușa de la camera părinților săi, nici duminică dimineața, nici în vreo altă zi. El este copilul care nu s-a simțit niciodată înțeles sau protejat. Uneori, acesta este e copilul care a fost supus violențelor sau abuzurilor. Existența sa traumatizată l-a aruncat în capcana sentimentelor devalorizante, din care nu a mai reușit să iasă după aceea.

images

Nivelul stimei de sine, în cazul lui, este foarte fluctuant, lucru ce va afecta foarte mult încrederea în propria persoană. În funcție de maniera în care va ști să reacționeze în fața nedreptăților îndurate, el va fi veșnic în căutarea recunoștinței celorlalți sau va cădea pradă comportamentelor ostile ori violente, care vor sta mărturie pentru deziluziile sau disperarea sa profundă.

Acest copil trăiește sub imperiul fricii: el este mereu în dispută cu temerile care îl copleșesc în mod repetat. De multe ori, singura metodă de supraviețuire pe care o va găsi va fi aceea de a-și teroriza, la rândul său, apropiații. Astfel, va afla din privirile îngrozite de teamă ale celorlalți confirmarea negativă a puterii sale. Și totuși, oricât ar părea de ciudat, asemenea comportamente generatoare de rupturi nu exclud pretențiile inconștiente și repetate de atenție pozitivă din partea celorlalți.

Această căutare a recunoașterii din partea celorlalți este adesea de natură magică și cu cât lipsa este mai acută, cu atât reprezentarea fantastică a unei reconcilieri va fi mai grandioasă. De exemplu basmul Cenușăreasa- așteptarea unei recunoașteri magice este reprezentată aici prin venirea prințului fermecat, iar devalorizarea amenințătoare, prin caleașca de cleștar care, la miezul nopții, se transformă în dovleac. În viața reală, situația perfectă pe care și-o închipuie o persoană traumatizată se concretizează foarte rar: prințul fermecat nu apare, iar cenușăreasa se plimbă mai degrabă în dovleac decât în caleașcă. Lucrurile acestea se petrec numai în imaginație, unde persoana traumatizată își construiește o lume fantastică, pe care îi va fi foarte greu să o pună sub semnul întrebării, ca să poată înfrunta realitatea.

Lipsa repetată de răspuns din partea celor din jur la nevoile primare exprimate, precum nevoia de hrană, de siguranță sau de somn, va avea consecințe greu de depășit în viitor. Mai ales la capitolul stimei de sine. Persoana în cauză se va simți devalorizată, un nimeni; ea riscă să fie copleșită de rușine și va avea tendința de a reacționa în fața dificultăților refugiindu-se într-o lume imaginară. Sau va manifesta, în chip brutal și agresiv, o atotputernicie iluzorie, încercând să se impună prin forță asupra celorlalți, a căror realitate îi face prea mult rău sau îl sperie prea tare. Sau se va supune primei autorități pe care o va întâlni.

Ce se întâmplă cu un copil lăsat în voia lui, într-o libertate totală, fără niciun fel de îngrădiri? Indiferent de mediul din care provine, el constituie un teritoriu propice pentru manifestarea temerilor și a nesiguranței. Limitele impuse de părinți reprezintă, pe de o parte, o constrângere, dar pe de altă parte sunt un factor de securitate interioară. Ele îi permit copilului să evolueze într-un anumit cadru și îi oferă în același timp un spațiu personal și posibilitatea de a se centra în sfera acestuia.

 

Sursa: Guy Corneau

7 motive pentru care să te bucuri că a venit iarna

A venit iarna…și odată cu ea și bucuria copiilor, dar și a copilului din tine, din fiecare dintre noi, la vederea primului fulg de nea care alunecă ușor spre pământ. Dar ce ne facem cu adultul din noi care e stresat că iarna lucrurile se complică: trebuie să deszăpezim mașina, traficul devine aglomerat și infernal, șoferii sunt agitați și impulsivi, e frig, plățile la întreținere sunt acum mai mari. A plecat vara, când gândurile ”calde”, atitudinea pozitivă, veselia, energia ne însoțeau mereu. Acum văd pe stradă oameni ”înghesuiți” de frig, strânși în hainele groase, grăbiți, stresați, agitați. Nemulțumirea, agitația, furia, deznădejdea au cuprins orașul și au pus stăpânire și pe oameni.

descărcare

Iată ce putem face pentru a menține starea pozitivă, entuziasmul, voioșia și acum, iarna:

  1. Decide să ai mereu o atitudine pozitivă, încărcată de energie, gânduri bune, mulțumire la fel ca atunci când era vara sau vreme mai caldă. Iarna vine cu frumusețile ei și încearcă să le simți-zăpadă, joacă, sporturi de iarnă, sărbători, familie reunită.
  2. Acum ai oportunitatea de a avea timp să stai mai mult cu tine și de a-ți face planuri noi, de a-ți crea anul ce urmează, 2016, cu ceea ce-ți dorești să realizezi.
  3. Întreținerea e mai scumpă, deci am posibilitatea și beneficiul de a gândi și acționa pentru a crea venituri mai mari cu care să-mi permit asigurarea cheltuielilor.
  4. Un alt aspect foarte important este ieșirea din zona de confort– e necesar să găsesc soluții la situații noi, pe care în anotimpurile calde nu le întâmpin, stare care-mi aduce și asigură totodată evoluția.
  5. Iarna e anotimpul alb, ceea ce semnifică puritate, joacă, energie, bucuria reîntâlnirilor, colinde, cadouri, bunătate. Este anotimpul când doar acum ne vizitează două personaje generoase încărcați cu multe daruri- Moș Nicolae și Moș Crăciun.
  6. În acest anotimp, mai mult ca oricând suntem plini de recunoștință, entuziasm, iubire, iertare, bunătate, armonie.
  7. Ne putem odihni și dormi mai mult, pentru că noaptea este mai lungă și astfel avem ocazia de a folosi energia în sens funcțional și sănătos.

Bucură-te de fiecare zi, indiferent de ce anotimp este! Mulțumește pentru viața ta plină de oportunități, dar mai ales alege să le vezi! Sunt chiar lângă tine!

Autor: Psihoterapeut sistemic de familie și cuplu Ana-Maria Ceornea

Cum poți scăpa de sentimentele negative

TU poți schimba orice circumstanțe din viața ta prin schimbarea stării tale de spirit. Atunci când îți schimbi sentimentele față de un subiect sau față de o situație, acestea se modifică la rândul lor! Asta nu înseamnă că trebuie să îți elimini în forță sentimentele negative. Amintește-ți că acestea nu sunt altceva decât o absență a iubirii. De aceea, abordează aspectul pozitiv al problemei și cultivă iubirea! Astfel spus, nu încerca să scapi de tristețe sau de mânie; amintește-ți că acestea vor dispărea de la sine dacă vei cultiva starea de iubire. Aceasta are capacitatea de a alunga orice sentimente negative.

fericire_01_0247d91901

Nu există decât o singură forță a vieții, iar aceasta este iubirea. Nu există decât două posibilități: fie să te simți bine pentru că ești plin de iubire, fie să te simți rău deoarece îți lipsește iubirea. Toate sentimentele sunt gradații ale iubirii.

Gândește-te la iubire ca la un pahar cu apă. În cazul de față, paharul este corpul tău. Dacă paharul are puțină apă, el este considerat gol. Tu nu poți umple paharul cu apă declarând război golului sau luptându-te cu el. Golul dispare de la sine atunci când umpli paharul cu apă. În mod similar, atunci când nutrești un sentiment negativ, ție îți lipsește iubirea. Dacă vei cultiva această stare de spirit, sentimentul negativ va dispărea de la sine.  

Nu te opune sentimentelor negative. Există un echilibru perfect în viață, care include chiar și sentimentele negative. Fără acestea, noi nu am putea ști ce înseamnă să ne simțim bine, căci nu am avea cu ce să le comparăm. De aceea, nu am putea înțelege ce înseamnă cu adevărat fericirea, pasiunea și bucuria. Tristețea ne ajută să înțelegem imediat cât de bine este să fii fericit. Pe scurt, noi nu putem elimina pentru totdeauna sentimentele negative din viața noastră, întrucât ele fac parte integrantă din ea, iar fără ele nu am putea savura cu adevărat emoțiile noastre pozitive!

Atunci când te simți rău din cauza sentimentelor tale negative, tu le conferi acestora și mai multă putere. Starea ta de spirit nu numai că se va înrăutăți, dar tu vei începe să emani din ce în ce mai multă negativitate. Sentimentele negative nu pot atrage către tine viața pe care ți-o dorești. Starea ta de spirit depinde numai de tine. De aceea, dacă simți că te paște o depresie, cea mai bună modalitate de a scăpa de ea este să îți cultivi starea de bine!

Viața noastră ar fi bine să fie amuzantă! Atunci când ne distrăm, noi ne simțim bine și viața ne răspunde acestei vibrații dăruindu-ne tot ce poate fi mai bun! Dacă luăm viața prea în serios, ea ne răspunde cu aceeași monedă, silindu-ne să o luăm și mai în serios. Avem putere asupra vieții noastre și ne putem folosi de această putere pentru a ne modela viața pe care ne-o dorim. În acest scop, primul lucru pe care ar fi bine să îl facem este să ne înseninăm și să renunțăm la a lua în tragic evenimentele trăite!

Imaginează-ți că sentimentele negative sunt ca niște cai sălbatici. Astfel, există un cal al mâniei, unul al resentimentelor, unul al acuzațiilor, unul al stării de spirit morocănoase, unul al iritării. Împreună ei alcătuiesc un întreg staul cu cai sălbatici. Astfel, de câte ori te simți dezamăgit(ă) dintr-un motiv sau altul, întreabă-te: ”De ce te-ai urcat pe calul dezamăgirii? Dă-te jos de pe el chiar acum, căci nu-l vei putea controla și el te va conduce către o dezamăgire și mai mare! Nu cred că îți dorești acest lucru!” Această imagine metaforică ajută să înțelegi că dacă te-ai urcat singur(ă) pe un cal sălbatic, la fel de bine te poți da jos de pe el. Mai mult, ajută să înțelegi că nu ești una cu sentimentele tale negative. Aceste sentimente nu ne definesc, ci reprezintă stări efemere de spirit pe care le-am îngăduit în aura noastră. Dacă am urcat pe acești cai sălbatici, la fel de bine ne putem da jos de pe ei.

 

Sursa: Rhonda Byrne

Cum se manifestă respectul de sine?

zambet-19_d118d35f7d4ec3
Există câteva moduri simple și directe în care se manifestă respectul de sine, în cazul nostru sau al celorlalți. Respectul de sine se regăsește în modul de a vorbi și de a te mișca, fapt care reflectă plăcerea pe care o simte cineva pur și simplu pentru că este viu.
Se exprimă prin modul în care vorbești despre realizările și defectele tale direct și cu sinceritate, în condițiile în care persoana respectivă vede realitatea cu plăcere.
Se exprimă prin confortul pe care îl dă experiența de a face și de a primi complimente, prin arătarea afecțiunii, aprecierii.
Se exprimă prin deschiderea față de critică și ușurința cu care recunoști greșelile, deoarece respectul de sine al unei persoane nu este legat de imaginea de perfecțiune.
Se exprimă prin cuvinte și mișcări care au tendința de a fi ușoare, spontane și directe, reflectând faptul că persoana respectivă nu se află în război cu ea însăși.
Se exprimă prin armonia dintre ceea ce spune cineva și modul în care arată, vorbește și se mișcă.
Se exprimă prin atitudinea de deschidere și curiozitate față de noile idei, noile experiențe și noile posibilități de a trăi.
Se exprimă prin faptul că sentimentele de anxietate și nesiguranță, dacă există, vor intimida sau vor copleși în mai mică măsură persoana respectivă, de vreme ce acceptarea, managerierea și depășirea lor rareori pun în dificultate persoana respectivă.
Se exprimă prin abilitatea de a te bucura de aspectele ilare ale vieții, la tine și la celelalte persoane.
Se exprimă prin flexibilitatea unei persoane de a reacționa la situații și provocări, de vreme de persoana respectivă are încredere în modul ei de a gândi și nu consideră că viața este o condamnare.
Se exprimă prin confortul pe care îl simte o persoană în fața unui comportament insistent la propria persoană.
Se exprimă prin capacitatea de a păstra armonia și demnitatea în condiții de stres.
Apoi, la nivel pur fizic, putem observa mai multe caracteristici. Vedem ochi alerți, strălucitori și vii; o față relaxată, cu tenul în nuanță naturală, vibrantă; o bărbie ridicată în mod natural și în concordanță cu restul trupului; maxilare relaxate. Vedem umeri relaxați, dar drepți; mâini care au tendința de a fi relaxate într-un mod firesc, ușor; o postură dreaptă, echilibrată; un mers elocvent, care denotă scopul (fără să fie agresiv). Auzim o voce care are tendința de a fi modulată, cu o intensitate adecvată situației și cu pronunție clară.

Relaxarea implică faptul că nu ne ascundem de noi înșine și nu ne aflăm în război cu ceea ce suntem.

Copiii noștri și Inteligența Emoțională

Trăim astăzi într-o societate în care marea majoritate a copiilor sunt extrem de inteligenți, din punct de vedere cognitiv, intelectual, aceasta fiind o certitudine deja. Lucrez frecvent cu copii care pur și simplu sclipesc din punct de vedere cognitiv, al informațiilor deținute, al reușitelor școlare, cu capacități deosebite de a rezolva sarcini ce țin de partea educativă sau a inteligenței. Dar ceea ce este cel mai trist, este faptul că acești copii, din păcate, nu știu să-și rezolve singuri situațiile simple de viață. Nu știu să-și gestioneze emoțiile, să facă față unei provocări emoționale, unui conflict, să se descurce în contexte aparent banele cu colegii sau prietenii, alergând la părinți să le rezolve ei în locul lor. Mulți copii, dar și adulți, deopotrivă, nu știu să-și exprime emoțiile, nu le recunosc și nici nu-și dau voie să le experimenteze, deoarece în familie nu s-a discutat despre acest subiect.

laugh-300x210

Și asta este de fapt, inteligența emoțională, adică abilitatea de a identifica, folosi, înțelege și gestiona stări și sentimente, atât pe ale noastre, cât și pe cele ale altora, într-un mod constructiv și sănătos. Acest tip de inteligență este recunoașterea propriei stări emoționale, cât și a stărilor emoționale ale altora.

Inteligența emoțională este cheia succesului în societatea în care trăim. Fără ea, nu ne putem descurca în diverse contexte și situații de viață simple, deși avem o inteligență intelectuală, adică (IQ), destul de ridicat. Cu frici mari, cu rușine sau cu un sentiment de vinovăție, reușim cu greu să exprimăm ceea ce știm, am învățat, dar nu avem destul curaj să o facem. Sunt multiple exemplele în care, copii de diverse vârste, scoși în fața clasei să răspundă la lecția pregătită, întâmpină un blocaj emoțional și ”aleg să tacă”, deși știau, au învățat și asimilat informațiile din ea foarte bine, acasă.

Dezvoltarea unei Inteligenței Emoționale sănătoase și funcționale poate avea ca beneficii următoarele:

  • Îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare şi relaţionare
  • Incredere în forțele proprii și în propria persoană
  • Dobândirea apacităţii de a asculta activ
  • Dezvoltarea abilităţilor de a fi sinceri, de a-şi accepta propria identitate, precum şi ale celorlalţi (capacitatea de nediscriminare)
  • Management eficient în situațiile de viață
  • Depăşirea barierelor emoţionale (timiditatea, neîncredere, frici)
  • Dobândirea capacităţilor asertive (de a primi şi oferi calităţi şi resurse personale)
  • Trăirea şi identificarea stărilor emoţionale
  • Schimbări pozitive la nivel comportamental în mediul familial şi socio-educaţional
  • Performanțe mărite în toate domeniile de activitate
  • Motivație îmbunătățită în sarcinile de realizat
  • Inovație sporită, capacitate creativă ridicată
  • Muncă în echipă eficientă

Inteligența emoțională este formată din patru abilități de bază:

– Conștiinta de sine– capacitatea de a recunoaște propriile emoții și modul în care acestea îți influențează  gândurile și comportamentul, capacitatea de a-ți cunoaște punctele forte și punctele slabe și de a avea încredere în sine.
 – Autogestionarea- abilitatea de a controla sentimentele și comportamentele impulsive, de a gestiona emoțiile în moduri sănătoase, de a lua inițiativa, de a păstra angajamente și de a se adapta la circumstanțele în schimbare.
– Conștientizarea socială- capacitatea de a ințelege emoțiile, nevoile, preocupările altor persoane, de a detecta  indicii emoționale, de a se simți confortabil social și de a recunoaște dinamica  puterii într-un grup sau organizație.
– Gestionarea relațiilor –capacitatea de a dezvolta și de a menține relații bune, de a comunica în mod clar, de a inspira și de a influența pe alții, de a lucra bine în echipă și de a gestiona conflictul.

eq_iceberg1

Deci, este important ca noi să avem dezvoltate sănătos și armonios ambele tipuri de inteligență și anume și cea intelectuală, pe care putem să o stimulăm tot mai mult, pe tot parcursul vieții,  dar stă, de asemenea, în puterea noastră de a îmbunătăți mereu acestă inteligență emoțională, care ne dă posibilitatea să experimentăm și să trăim o viață mult mai echilibrată, fericită și amplă.

Autor: psihoterapeut  Ana- Maria Ceornea